Respiratia urat mirositoare (halena)
Halena reprezinta respiratia urat mirositoare, neplacuta. Este un fenomen frecvent intalnit care afecteaza viata individului intr-un mod negativ atat pe plan social cat si personal. Oamenii in general au tendinta sa ii respinga si sa se indeparteze de persoanele cu respiratie urat mirositoare. Daca faci parte din milioanele de oameni care sufera de aceasta boala este cazul sa afli ca exista tratament si ca o respiratie placuta iti poate schimba viata.
Halena se clasfica in doua mari categorii : fiziologica si patologica.
Halena fiziologica se intalneste in cazul consumului unor alimente cum ar fi: ceapa, usturoiul, alcoolul, tutunul. Tratamentul in acest caz este foarte simplu : se intrerupe consumul si se realizeaza o igiena bucala riguroasa.
Halena patologica este cea ingrijoratoare, ea facand obiectul acestui articol.
Cauzele halenei sunt numeroase insa principala cauza o reprezinta igiena bucala deficitara. Respiratia urat mirositoare provine de la alimentele ingerate si de la bacteriile care se afla deja in cavitatea bucala. Mirosul din gura este rezultatul activitatii bacteriilor. In gura, bacteriile interactioneaza cu particule de mancare, cu tesuturile si sangele si dau nastere unor compusi volatili urat mirositori. Insa de cele mai multe ori originea halenei este chiar in cavitatea bucala si se datoreaza unor afectiuni stomatologice cum ar fi: carii, gingivite, parodontite, stomatite, xerostomie ( uscarea excesiva a gurii). Lipsa unei igiene corespunzatoare duce la dezvoltarea bacteriilor in cavitatea bucala, mai ales in spatiile cu putin oxigen: intre dinti, la baza limbii, sublingual. Aceste bacterii produc in urma proceselor metabolice compusii cu sulf care dau respiratiei mirosul neplacut. Igienei bucale deficitare ii este de multeori asociat un alt obicei direct responsabil pentru aparitia halenei: fumatul. Gudronul si nicotina din fumul de tigara se acumuleaza pe dinti si pe limba, determinand uscarea mucoasei bucale. Cantitatea redusa de saliva va determina o aparare deficitara in fata bacteriilor, datorita alterarii valorii pH-ului optim pentru apararea anti-infectioasa si datorita nivelului scazut de lizozim (substanta cu rol antibacterian continuta de saliva).
Pe langa afectiunile bucale si igiena deficitara exista o serie de afectiuni sistemice care pot determina aparitia halenei:
1. afectiuni ORL : infectii faringiene, amigdaliene
2. deshidratare
3. dupa consumul unor medicamente
4. infectii fungice : micoze, candidoze orofaringiene
5. diabetul zaharat: halena cu miros de mere verzi, halena acetonemica
6. insuficienta hepatica cronica: halena cu miros de sulf
7. insuficienta renala cronica: halena cu miros amoniacal (halena uremica) deoarece rinichii compromisi nu mai pot epura organismul de produsii de excretie (uree, amoniac)
8. infectii pulmonare
9. boala de reflux gastro-esofagian
10. diverse afectiuni gastrice care ingreuneaza sau fac imposibila progresia alimentelor ( ex: diverticuli esofagieni, cancer gastric sau esofagian ).
Tratamentul halenei este eficient daca se identifica exact cauza ei. In cazul halenei datorata unor boli sistemice se consulta medicul de familie si apoi medicul specialist pentru identificarea bolii care o cauzeaza. Studiile au aratat insa ca in aproximativ 90 % din situatii halena este data de afectiuni bucale. Tratarea acestei boli incepe in modul cel mai simplu cu putinta: ingrijirea dintilor, spalarea regulata a acestora si eliminarea resturilor alimentare dintre dinti, curatarea limbii – care aduna foarte multi microbi – si vizita regulata la medicul stomatolog.
Daca se exclud toate bolile sistemice care o pot provoca, singura cauza a halenei ramane igiena bucala sau mai bine zis lipsa ei. In acest caz tratamentul este de instruire cu privire la aplicarea unei rutine zilnice de curatare a cavitatii bucale.
Dintii e recomandat sa fie curatati dimineata, seara si dupa fiecare masa, in mod corect, pe fiecare parte a lor, cu miscari circulare vibratorii. Este esentiala folosirea atei dentare pentru indepartarea resturilor alimentare cantonate in locuri in care periuta de dinti nu ajunge. Nu uitati ca placa bacteriana se depune si pe gingii, si pe obraji, si mai ales pe limba, asadar ocupati-va de igiena intregii guri. Se poate folosi si apa de gura, dar e mai putin eficace decat un periaj corect al intregii cavitati bucale. Igiena bucala personala e indicat sa fie insotita de igienizare profesionala o data la 6 luni si de o consultatie stomatologica care poate identifica din timp orice factor cauzator al halenei.
Ca si adjuvant al tratamentului este important sa se mentina o hidratare buna a organismului pentru a impiedica scaderea cantitatii de saliva, aceasta fiind cel mai bun mecanism de aparare impotriva halenei prin actiunea ei protectoare impotriva dezvoltarii florei bacteriene in exces. Pentru stimularea salivatiei se mai poate folosi gume de mestecat, legume si fructe proaspete.
Citeste si Cinci solutii pentru o igiena dentara buna