Frica de dentist

Asa cum mi-a fost sugerat, voi scrie astazi despre aceasta teama greu controlabila care uneori ne face sa evitam tratamentele stomatologice. Studiile arata ca in jur de 5% din oameni au un grad inalt de frica, lucru care ii face sa refuze total tratamentele, iar in jur de 20% din populatie ajunge la dentist doar cand considera ca nu mai are de ales.

Imi amintesc de o doamna din Craiova ce a ajuns la clinica si de la bun inceput mi-a spus ca ii e atat de frica incat s-ar putea sa fuga de pe scaun. La a doua sedinta a si facut asta. Efectiv s-a ridicat de pe scaun si a plecat neputand sa spuna ceva. Situatia ei medicala era destul de grava si avea neaparata nevoie de o interventie chirurgicala complexa. Dar, cum sa faci o operatie cand pacientul refuza sa intre in clinica?!

De unde vine aceasta teama? 

Principala cauza este senzatia de neputinta, lipsa de control in scaunul stomatologic. Esti singur acolo, cu gura deschisa, culcat pe spate neputand sa te misti sau sa vorbesti. Dentistul si asistentele manuiesc tot felul de instrumente pe care nu le cunosti si se apleaca deasupra ta ca intr-un film cu rapiri extraterestre. Se aud sunete suspecte si uneori miroase a ceva necunoscut. Nu mai ai scapare! In plus, iti amintesti cum pe vremea cand erai copil dentistul ti-a smuls un dinte in timp ce asistenta te tinea de maini urland la tine... si uite asa, tabloul e complet.

Ce poate face dentistul?

In primul rand, ideal ar fi ca dentistul sa fi ales aceasta meserie si sa ii faca placere. Sa fie un medic dedicat si sa creada cu adevarat ca principala menire profesionala pe care o are este sa ajute. Asta face un medic, ajuta. In niciun caz un medic ce profeseaza pentru rasplata financiara sau pentru ca prietena din liceu s-a inscris la stomatologie si a facut-o si el pentru a o urma, nu va putea sa-ti fie alaturi in privinta fricii tale (intre noi fie vorba, nici cu prietena din liceu nu a ramas 🙂 ). Un dentist, asa cum spuneam, trebuie sa isi doreasca sa te ajute. Si acolo unde este vointa este si o cale. Plecand de la la ideea de ajutor ne dam seama ca ajutorul nu consta in a plomba un dinte, a scoate un nerv sau a pune un implant dentar. Pana acolo e cale lunga si anevoioasa. Ajutorul este in a trata un om, o persoana cu sentimente, cu emotii, cu ganduri si cu teama. Ajutorul consta in a avea rabdare, a empatiza, a explica si a intelege. Medicul poate si face asta prin urmatoarele mijloace:

Pregatirea psihica este importanta pentru a putea duce la bun sfarsit tratamentul stomatologic. Medicul care intelege ca nu tratarea dintelui este cel mai important aspect, ci tratarea persoanei, fiintei, este un medic ce te poate ajuta.

Ce poti face singur?

Medicul poate sa te ajute, sa te asiste, sa te ghideze si sa iti fie alaturi, dar tu esti cel ce decide ca vrea sa faca ceva si cand vrea sa faca ceva. Asa ca in mainile tale sta solutia. Pentru a reusi ceea ce ti-ai propus incearca sa atingi cateva din (sau toate) punctele urmatoare:

Bogdan Fondrea

In concluzie, putem afirma fara indoiala ca teama de dentist este o reala problema, dar ca orice problema, are si cel putin o rezolvare. Depinde de tine sa iti doresti sa o gasesti, si cat de mult iti doresti asta. Va fi bine! Iti promit! Pacienta din Craiova este bine, sanatoasa si zambeste. 🙂

Suntem medici, dar in primul rand suntem oameni. De aceea te tratam asa cum vrem sa fim tratati!

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Reflexul de voma accentuat

Reflexul de voma este un subiect poate putin discutat, dar totusi in practica stomatologica ne izbim si de acest aspect destul de des. Unii oameni se plang ca in momentul in care isi periaza dintii din spate au o senzatie puternica de voma. Tocmai de aceea, ei evita sa perieze zonele respective, acestea se cariaza si iata… ajung la dentist.

Daca pe langa frica de dentist, mai avem de-a face si cu un reflex accentuat de voma, sedintele de tratament vor fi o adevarata provocare. Provocare nu numai pentru pacient, ci si pentru medic. Iata-ne ajunsi, ca pacienti, in cabinetul dentar: totul e bine si frumos pana in momentul in care simtim ceva in gura: rulou de vata, oglinda, aspirator, orice din sfera stomatologica. De acum incepe „distractia”: reflex de voma, lacrimi si multe solicitari de pauza.

La polul opus, medicul incearca sa faca tratamentul corespunzator, pe un teren minat. Minat, pentru ca nu ai cum sa faci tratament fara sa atingi zona de tratat si zonele invecinate, iar daca acestea implica baza limbii, urmeaza cel putin o ora de „veselie”, atat pentru pacient, cat si pentru medic. Totusi, nu o data, ca dentist, te gandesti ca in situatii de genul asta, o solutie geniala ar fi sa se poata realiza tratamentul prin puterea mintii. Si cum solutia de tratament realizat prin puterea mintii nu e una viabila din motive lesne de inteles, trebuie gasite altele mai realiste.

sperit-430x230

Exista intr-adevar, diferite metode de rezolvare a problemei. Cea mai eficienta este ca respiratia sa se faca pe nas, nu pe gura. Respiratia pe nas inhiba centrul vomei din creier si ajuta la eliminarea senzatiei neplacute. Alta presupune sa-ti focalizezi, ca pacient, atentia in alt loc… sa zicem la muzica de pe fundal, sa te gandesti la vacante (daca e posibil), sa te concentrezi la a-ti corela anumite miscari… de exemplu, ridici piciorul stang, apoi cel drept. Aceasta metoda da rezultate mai ales in cazul in care se ia o amprenta.

O solutie viabila este si reducerea sensibilitatii prin anestezie, care da rezultate in cazul multor pacienti. In cazul altora, inhalosedarea e un lucru binevenit. Exista, de asemenea, medicatia antiemetica – una sau doua pastile luate inainte de a veni la dentist ajuta in cazul multor pacienti.

Indiferent de metoda aleasa, cert este ca si pacientii cu astfel de sensibilitate au nevoie de tratamente stomatologice. Nu e usor, dar nici imposibil. Trebuie doar sa gasim varianta cea mai potrivita pentru fiecare caz in parte.

Dr. Alexandra Balan - www.dentaldesign.ro