Zece ani de stomatologie

Parca doar ieri eram la banchet si uite ca astazi sunt la cursul festiv de 10 ani de la absolvirea facultatii de stomatologie din Oradea. Imi e drag sa imi vad colegii si profesorii. Ma uit cu nostalgie la chipurile lor si imi amintesc zilele studentiei. Mai vad un rid, o burtica sau par carunt, dar in spatele acestor semne a trecerii inevitabile a timpului sunt ei, colegii mei, oameni minunati, acum medici deosebiti. Iar eu?... m-am schimbat si eu la randul meu.

Cat de repede trece timpul!

10 ani! Cum au fost pentru mine? Ce am invatat in acest timp?... Am inceput sa practic stomatologia in Petrosani, la un cabinet modest unde imi amintesc cum faceam baza stomatologiei, stomatologia "veche", cu amprenta in ghips, coroane stantate si extrageam sute de dinti fara sa ii tratez. Asa imi spunea sefa mea ca trebuie sa fac. Si eu faceam asta crezand ca asa e bine, ca asa ajut. Dupa cateva luni mi-am zis ca nu se poate ca asta sa fie tot. Eram determinat sa nu ma opresc la acel nivel, voiam mai mult. Ceva din interiorul meu nu imi dadea pace. Asa ca, intr-o dimineata, m-am urcat in masina si am plecat. Vroiam sa caut (nu stiu exact ce) si sa gasesc. Imi amintesc ca eram ambitios si determinat sa nu ma opresc indiferent ce efort va presupune cautarea mea. Vroiam mai mult, vroiam acum. Nu aveam rabdare, nu imi era teama si nu eram deloc multumit de ceea ce stiam.

Am ajuns la Timisoara unde am ramas fara multa convingere initiala, in drumul meu spre strainatate, sa vad ce imi poate oferi acest oras. Am inceput la un cabinet, apoi dupa doar cateva zile am si primit un job la o clinica, apoi la alta clinica si in scurt timp, trecand prin mai multe cursuri de perfectionare, am fondat ceea ce urma sa devina Clinica Dental Design Timisoara. Toti mi-au spus ca sunt putin nebun. Cum sa plec din Petrosani cand am tot ce imi doresc!? (era tot ce isi doreau ei, dar nimic din ce imi doream eu). Cum sa plec de la acele clinici cand eu nu stiam pe nimeni in Timisoara, cand nu am parinti stomatologi cu clinici de lasat mostenire!? Cum sa incep pe cont propriu, fara niciun ban!? Ei bine, avem in mine aceea dorinta de a cauta, de a fi curios, de a imi testa limitele, de a dori mai mult. Asa am inceput stomatologia, asa am inceput Dental Design. Si tot asa a venit vremea sa muncesc mult mai mult decat mi-am inchipuit. Acum au venit cu adevarat incercarile si provocarile pe care mi le doream; si nu au fost putine; si nu au fost usoare. Acum trebuia sa dovedesc ce pot, sa vad din ce "aluat" sunt facut si sa ma cunosc asa cum nu speram sa ma cunosc.

Odata cu Dental Design am devenit medicul care imi doream sa fiu si mi-am facut un set de 10 reguli pe care, fara sa imi dau seama, le urmam de la inceputuri (o mare importanta in formarea mea a avut-o experienta USA prin programul Work And Travel din timpul studentiei), si pe care inca le urmez:

Sa nu imi mint pacientii. Daca minti, in cele din urma se va afla, si cand adevarul va iesi la iveala ce se intampla cu increderea? Dispare. Si cand increderea pacientilor dispare, ce mai are un medic? Nimic. Stiu ca adevarul este uneori dureros si poate deranjeaza, dar asta nu este o scuza pentru a-l ascunde. Datoria mea de medic este sa vad adevarul, sa il rostesc si sa il sustin.
Sa fiu mereu in cautarea perfectiunii. Stiu ca perfectiune nu exista in stomatologie si nici nu o promit. Chiar si asa, intotdeauna incerc sa ma apropii cat de mult pot de natural, pentru ca doar ceea ce a creat natura este perfect. Putin mai bine in fiecare an, putin mai bine in fiecare zi. Nu ma compar cu altii, ma compar mereu cu mine. Plafonarea si auto-multumirea sunt un mare pericol pentru medicina, medic si evident pacienti.
Sa muncesc la clinica 6 ore pe zi si 4-6 ore acasa. Cine crede ca programul de lucru e de la 9 la 15 se inseala amarnic. Cine ma cunoaste stie ca atunci plec de la clinica merg acasa unde scriu articole, postez cazuri, raspund la miile de intrebari de pe blog, citesc si studiez mult. In medie 4-6 ore pe zi. O faceam la inceput, o fac si acum. Si cand ma gandesc ca in timpul facultatii invatam 4-6 ore pe luna...
Sa ma inconjor de colegi de calitate, oameni de calitate. Fara colegi sunt singur, singur nu pot fi ceea ce imi doresc. Singur nu imi pot urma pasiunea si misiunea pe care am ales-o. Imi face placere ceea ce fac si imi plac colegii mei. Imi plac pacientii mei. Imi plac oamenii din jur. Imi dau putere si ma sustin in momentele dificile. Cu ei ma intristez, cu ei ma bucur, cu ei reusesc! Fara oamenii din jurul meu nu as fi eu. Pe langa asta, este deosebit de important sa ii ajut sa creasca. Am studenti pe care ii invat, am medici tineri pe care ma bucur sa-i vad ca se dezvolta si ma simt mandru pentru ca am si eu un rol in drumul lor.
Sa nu fac concesii. Daca un tratament nu e corect si nu cred in el, nu il fac. Indiferent cat de mult ma roaga pacientul. Indiferent de promisiunile pe care le face "pe proprie raspundere", indiferent de banii pe care ii promite pentru a-i da ceea ce cere. Am un crez medical si il urmez. Nu fac compromisuri. Nu aleg materiale ieftine, nu scurtez timpul de sterilizare, nu fac economie. E vorba despre mine, viata mea si viata pacientilor mei. Nu ma joc cu asta.
Sa imi cunosc limitele. Sunt om, si ca orice om, gresesc. Imi asum ceea ce fac si incerc sa ma corectez. De cele mai multe ori reusesc sa spun "Nu stiu" sau "Nu pot" atunci cand nu stiu sau nu pot. Si apoi caut solutii. Nu ma arunc cu capul inainte. Am mult noroc, dar nu ma bazez pe el. Studiez, planific si apoi execut ceea ce am de realizat.
Sa nu ma intereseze partea financiara a stomatologiei. Din stomatologie se fac multi bani!? Nu! Din a-ti face meseria pe care ti-ai ales-o, cu devotament, cu pasiune si invatand mereu, din asta se fac bani. Dar nu de la inceput si nu ca scop principal. Fa-ti treaba bine, fii un medic bun, ai rabdare si recompensele financiare vor veni ca o urmare fireasca a muncii depuse. Nu invers. Nu propun un plan de tratament sau anumite materiale in functie de pret sau durata de executie, ci in functie de beneficiile medicale. Daca o faci doar pentru bani... este o forma de prostitutie, chiar daca pe halatul tau scrie "Dr...."
Sa imi tin promisiunile. Da, foarte important. Sa fiu punctual si sa imi tin cuvantul dat fata de pacientii mei, fata de colegii si colaboratorii mei si mai ales fata de mine. Si sa imi asum asta.
Sa iau pauza cand sunt obosit. Un medic obosit nu e un medic bun. Pauza este buna, concediul este bun, weekend-ul este bun. Prefer sa te reprogramez pentru alta zi. Sigur preferi si tu asta decat sa vi la o interventie de sinuslift si medicul sa aiba pleoapele grele si mana tremuranda. Mai bine lasam pe maine. Stiu ca te grabesti si vrei totul astazi, dar sunt si mai sigur ca vrei sa lasam pe maine, nu?
Sa am viata personala, si limite. Sunt medic, si traiesc medicina si visez medicina. Dar in primul rand sunt om. Am preocupari diverse, imi place sa calatoresc, sa fotografiez, imi plac "jucariile" mele (si am destule) si prietenii si familia mea. Asta este foarte important. Prima oara sunt om si doar apoi sunt dentist. In primul rand, sunt om, in al doilea rand... ma pasioneaza stomatologia.

Ma trezesc din reveria mea, din amintiri... Sunt multumit si fericit! Multumesc celor ce mi-au fost si imi sunt alaturi, celor ce ma sustin in drumul meu. Astept cu interes si entuziasm urmatorii ani. Va multumesc dragi colegi pentru anii minunati de studentie, m-a bucurat nespus sa va vad si sunt mandru ca v-am fost si sunt coleg! Multumesc dragi profesori, multumesc!

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Frica de dentist

Asa cum mi-a fost sugerat, voi scrie astazi despre aceasta teama greu controlabila care uneori ne face sa evitam tratamentele stomatologice. Studiile arata ca in jur de 5% din oameni au un grad inalt de frica, lucru care ii face sa refuze total tratamentele, iar in jur de 20% din populatie ajunge la dentist doar cand considera ca nu mai are de ales.

Imi amintesc de o doamna din Craiova ce a ajuns la clinica si de la bun inceput mi-a spus ca ii e atat de frica incat s-ar putea sa fuga de pe scaun. La a doua sedinta a si facut asta. Efectiv s-a ridicat de pe scaun si a plecat neputand sa spuna ceva. Situatia ei medicala era destul de grava si avea neaparata nevoie de o interventie chirurgicala complexa. Dar, cum sa faci o operatie cand pacientul refuza sa intre in clinica?!

De unde vine aceasta teama?

Principala cauza este senzatia de neputinta, lipsa de control in scaunul stomatologic. Esti singur acolo, cu gura deschisa, culcat pe spate neputand sa te misti sau sa vorbesti. Dentistul si asistentele manuiesc tot felul de instrumente pe care nu le cunosti si se apleaca deasupra ta ca intr-un film cu rapiri extraterestre. Se aud sunete suspecte si uneori miroase a ceva necunoscut. Nu mai ai scapare! In plus, iti amintesti cum pe vremea cand erai copil dentistul ti-a smuls un dinte in timp ce asistenta te tinea de maini urland la tine... si uite asa, tabloul e complet.

Ce poate face dentistul?

In primul rand, ideal ar fi ca dentistul sa fi ales aceasta meserie si sa ii faca placere. Sa fie un medic dedicat si sa creada cu adevarat ca principala menire profesionala pe care o are este sa ajute. Asta face un medic, ajuta. In niciun caz un medic ce profeseaza pentru rasplata financiara sau pentru ca prietena din liceu s-a inscris la stomatologie si a facut-o si el pentru a o urma, nu va putea sa-ti fie alaturi in privinta fricii tale (intre noi fie vorba, nici cu prietena din liceu nu a ramas 🙂 ). Un dentist, asa cum spuneam, trebuie sa isi doreasca sa te ajute. Si acolo unde este vointa este si o cale. Plecand de la la ideea de ajutor ne dam seama ca ajutorul nu consta in a plomba un dinte, a scoate un nerv sau a pune un implant dentar. Pana acolo e cale lunga si anevoioasa. Ajutorul este in a trata un om, o persoana cu sentimente, cu emotii, cu ganduri si cu teama. Ajutorul consta in a avea rabdare, a empatiza, a explica si a intelege. Medicul poate si face asta prin urmatoarele mijloace:

va fi deschis si va incuraja comunicarea
va raspunde intotdeauna intrebarilor pacientilor
va lasa controlul in mainile pacientului astfel incat acesta va putea cere pauza sau intrerupe tratamentul oricand doreste printr-un semnal usor si convenit de comun acord (ridicarea mainii stangi de exemplu)
va desfasura tratamentul in ritmul propriu si personal al fiecarui pacient fara sa il grabeasca sau sa il constranga
va pregati mental pacientul explicandu-i dinainte ce va face si ce va simti pentru a nu-l lua prin surprindere, fara a intra in detalii ce nu ii sunt cerute.
uneori o usoara sedare sau chiar anestezia generala poate fi recomandata (nu pentru a trata teama) ci pentru a o putea... "pacali"

Pregatirea psihica este importanta pentru a putea duce la bun sfarsit tratamentul stomatologic. Medicul care intelege ca nu tratarea dintelui este cel mai important aspect, ci tratarea persoanei, fiintei, este un medic ce te poate ajuta.

Ce poti face singur?

Medicul poate sa te ajute, sa te asiste, sa te ghideze si sa iti fie alaturi, dar tu esti cel ce decide ca vrea sa faca ceva si cand vrea sa faca ceva. Asa ca in mainile tale sta solutia. Pentru a reusi ceea ce ti-ai propus incearca sa atingi cateva din (sau toate) punctele urmatoare:

cauta medicul ce iti da incredere si care este asa cum am descris mai sus, pune-i intrebari si discuta cu el orice neliniste pe care o ai
du-te la dentist insotit de o persoana in care ai incredere si care poate sta in cabinet langa tine atata timp cat ai nevoie
concentreaza-te la muzica din cabinet sau la muzica ce iti place si ai adus-o cu tine sa o asculti in casti, respira, concentreaza-te pe respiratie sau pe mingiuca ce o framanti in mana
poti lua calmante si intreaba medicul cum te poate ajuta in acest sens
viziteza un psihoterapeut alaturi de care sa pregatesti intalnirea cu dentistul.

In concluzie, putem afirma fara indoiala ca teama de dentist este o reala problema, dar ca orice problema, are si cel putin o rezolvare. Depinde de tine sa iti doresti sa o gasesti, si cat de mult iti doresti asta. Va fi bine! Iti promit! Pacienta din Craiova este bine, sanatoasa si zambeste. 🙂

Suntem medici, dar in primul rand suntem oameni. De aceea te tratam asa cum vrem sa fim tratati!

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Nu am fost la dentist NICIODATA!

Asa s-a prezentat la consultatie Sergiu, pacientul meu de ieri. Mi-a spus (pe langa faptul ca pana la 30 de ani nu a fost la dentist) ca a venit acum doar la insistentele prietenei sale, pacienta foarte multumita de experienta ei proprie cu " dentistu' ". M-a rugat sa ii spun unde sa stea si sa ii explic foarte clar ce sa faca deoarece nu stie cum merge treaba. I-am zis ca un inceput bun ar fi sa deschida gura. A ras! Am aruncat o privire la zambetului lui larg in timp ce aranjam radiografia pe negatoscop.

Ok, haide sa vedem... Deci nu ai fost la dentist pana acum?! NICIODATA?! Ma uit pe radiografie, ii explic ce vad, discutam situatia si finalizam urmatorul diagnostic si plan de tratament:

1 - prezenta tartrului - Urmeaza igienizarea profesionala si totul va fi perfect. Va fi invatat cum se periaza corect dintii, cum sa foloseasca firul interdentar, despre faptul ca exista zone greu de igienizat si cum sa se concentreze asupra lor. Citeste despre igienizara profesionala AICI

2 - carii simple - Vom rezolva in 4 sedinte toate cariile. Nu sunt carii profunde, nu vor pune probleme, se vor rezolva usor, fara probleme. Citeste despre obturatii AICI

3 - prezenta molarilor de minte - Vor fi extrasi deoarece nu au suficient loc pentru a erupe si pot creea pe viitor probleme. Citeste dsepre molarii de minte AICI

4 - inghesuiri si malpozitii dentare - Am sugerat un tratament ortodontic pentru un rezultat ideal! Citeste despre ortodontie AICI

Va fi un tratament relativ usor de realizat, cu costuri minime, cu vizite putine la clinica stomatologica, fara dureri si fara complicatii. Nu are niciun tratament de refacut, nicio plomba de schimbat, nicio coroana inestetica. Nu a fost la dentist. M-a intrebat cum imi explic faptul ca nu are probleme majore cu dintii. I-am raspuns ca nu stiu. Dar ma intreb la randul meu: "Nu a fost pana acum la dentist pentru ca nu a avut probleme majore cu dinti sau oare nu are probleme cu dintii pentru ca nu a fost la dentist?" A doua varianta ar fi o varianta trista. Tinand cont ca peste 90% din volumul nostru de munca e constituit de retratamente... Dar oare daca ar fi fost la dentistul potrivit ar fi avut aceste probleme minore? Raspunsul este Cu siguranta NU!

Dilema finala: E posibil oare ca sa fie mai bine sa nu mergi la dentist decat sa mergi la dentistul ... nepotrivit?!

Concluzie: Cu siguranta varianta ideala este sa mergi la dentist, la dentistul... potrivit! Gasirea lui iti apartine! Citeste despre cum sa recunosti un medic bun AICI

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Psihologia in Stomatologie

De cate ori nu am auzit umatoarele cuvinte:

"Domnule doctor, numai mie mi se intampla! Am imunitatea scazuta, va rog sa imi dati antibiotice! Nu am avut noroc de dentisti buni. Sigur ceva nu e in regula, nici nu ma astept sa fie bine, la mine niciodata nu iese bine. Asa sunt eu, nu am noroc..."

Din experienta personala cat si din cazurile studiate reiese doar un raspuns. Un rezultat bun, fie el in stomatologie, dar si in orice alt domeniu, se bazeaza pe cativa factori determinanti si alti cativa favorizanti. In acest scurt articol voi prezenta ramura psihologica a stomatologiei.

Sa vedem doua cazuri diferite care au necesitat tratamente similare: extractii, implanturi dentare, sinus lift si aditie osoasa.

Cazul 1, Radu - Radu are nevoie de implanturi dentare. Fumeaza si intelege ca nu este recomandat sa fumeze. Mi-a spus ca el intelege punctul meu de vedere, dar nu se lasa de fumat. 🙂 Nu vrea sa ia antibiotice pentru ca nu e de acord cu medicamentele. Imi spune razand ca a citit undeva ca nici eu nu sunt de acord cu ele. Astazi ne-am cunoscut, venind la recomandarea unui prieten, si maine are programare pentru inserarea implanturilor. Mi-a zis ca nu e din Timisoara si pe seara va iesi sa bea ceva "cu baietii". "Radu, trebuie sa te odihnesti, sa nu fumezi si sa te pregatesti pentru interventia de maine". Rade din nou si imi spune sa nu imi fac griji ca va fi bine. Cum vine asta? Pacientul il asigura pe medic ca va fi bine?! Ma rog... Voi ajunge sa il cunosc pe Radu si imi voi da seama pe parcurs ca asa e el. Traieste prezentul, e optimist, nu isi face griji legate de viitor si se distreaza socializand cu prietenii lui cat de des are ocazia.

Cazul 2, Ioana -Ioana are si ea nevoie de implanturi. Deja este la a 3-a discutie pe care o avem. Astazi vrea sa vorbim despre sinuslift si a venit cu sotul. A vazut ceva filmulete pe Youtube si i se pare o interventie riscanta. Vrea sa stie mai multe detalii. Ca sa inteleaga mai bine situatia, sotul pune si mai multe intrebari: Ce materiale vom folosi? Ce fel de material de aditie se pune? Ce riscuri sunt? Dar membrana sinusului nu se poate rupe? Va durea? Va sangera? Incerc sa ii asigur si sa ii reasigur ca vom face tot ce ne sta in putinta pentru a fi bine. Pleaca nelamuriti in totalitate, luand 2 retete cu antibiotice (in caz ca pierde una asa cum s-a intamplat data trecuta). Mi-a spus ca deja ia medicamente de cateva zile pentru ca are un organism mai slab. Si-a luat concediu si maine va veni si sotul cu ea la interventie.

Ziua interventiei:

Radu - Vine, se aseaza pe scaun si face o gluma cu asistenta. Ea rade. Radu rade si el. Eu ma uit pe imaginile de la computer tomograf. Radu se uita si el si spune ca imaginea seamana cu bunicul lui. Ii fac anestezia si incepem. Totul merge perfect. Radu imi spune ca totul e ok. La finalul interventiei se ridica, se sterge si ma intreaba daca poate iesi in oras. Ii spun ca nu e o idee buna sa iasa astazi. Promite sa fie ascultator vreo doua zile. Ne saluta, mai face o gluma cu asistenta si pleaca.

Ioana - Vine. In cabinet intra si sotul ingrijorat. Imi spune ca ii este teama si nu a dormit toata noaptea. A avut cosmaruri si nu a putut manca mai nimic. Dupa o discutie de 30 de minute in sfarsit incepem. O doare anestezia. Nu sta bine pe tetiera si asistenta o trage prea tare de buza. Vrea sa clateasca. Ma intreaba intr-una cat mai dureaza si ofteaza la fiecare 30 secunde. O intreb daca o doare si spune ca nu, doar ca ii e frica. O intreb de ce ii este frica, suntem aproape gata. Imi spune ca simte ea ca ceva nu e ok... Se ridica, abia vorbeste, sotul vine dupa ea, tine compresele cu gheata pe fata si iese cu pasi inceti.

Dupa 10 zile, se scot firele:

Radu - Vine la timp si se aseaza pe scaun. Il intreb cum a fost. Imi spune ca fara probleme. L-a durut putin in ziua aceea, s-a umflat putin, dar le-a spus prietenilor ca a fost la K1. 🙂 Ii scot firele si vad ca s-a vindecat perfect. Ma intreaba ce urmeaza. Discutam despre coroanele ce le vom face peste 6 luni, materiale, zirconiu... Multumeste, ii da o cutie cu ciocolata asistentei si pleaca. Asa e Radu. 🙂

Ioana - In cele 10 zile m-a sunat de 10 ori, s-a ingrijorat, m-a sunat si sotul. A venit la control si dupa 10 zile inca nu e vindecata corespunzator. Mi-a spus ca a avut grija, a facut tot ce trebuia si ca simtea ea ca ceva nu e ok. Oare ce se poate intampla, oare nu ar fi mai bine sa vina si maine, oare sa mai ia medicamente, oare cum sa curete zona? Ii spun din nou sa nu se ingrijoreze, ii mai pun cateva fire si o chem peste alte cateva zile.

Viitorul...

Radu - Zambeste, mananca si se bucura de rezultat. Aduce cativa prieteni cu el spunandu-le ce medic bun sunt eu si laudand diferite atribute ale asistentei. 🙂

Ioana - Va las pe voi sa anticipati rezultatul.

IN CONCLUZIE: Fie crezi ca va bine, fie crezi ca nu va fi bine, in ambele variante AI DREPTATE!

Dr.Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Primum Non Nocere

La Geneva in anul 1975 Asociatia Medicala Mondiala a emis formularea moderna a Juramantului lui Hipocrat. Principiul de baza in toate ramurile medicinei este simplu: "primum non nocere" (mai intai sa nu faci rau - traducerea din latina).

De cativa ani vreau sa scriu articolul acesta, doar parca niciodata pana acum nu m-am putut efectiv apuca sa fac ceva concret. Incepeam sa scriu cateva cuvinte si ma opream, stergeam si ma uitam la foaia goala care nu dorea sa fie scrisa. Astazi cuvintele s-au asezat de la sine, liber, fara fortare.

Haideti sa comparam doua situatii:

Cazul 1 - Un pacient care ultima oara a fost la dentist in urma cu vreo 9 ani (asa isi aduce aminte) si nu stie exact pentru ce. Acum a venit sa isi rezolve problemele. Nu a fost la dentist pentru ca nu avea bani, i-a fost frica sau a considerat ca nu e nevoie. Este evident faptul ca era nevoie sa mearga, pentru ca sunt probleme ce necesita rezolvare acum dar si in trecut. Sa analizam cazul:

Prezenta tartrului - evident destul de mult, din moment ce nu a mers la dentist, dar, cu o igienizare profesionala corecta, totul se va rezolva si vom obtine un rezultat perfect, 100% sanatos si stabil. Aceasta este prima etapa si va fi facuta de profilaxist. Recomandarea este sa vina la igienizare la fiecare 6 luni - 1 an.
Molarii de minte ii vom extrage pentru ca nu au loc suficient si intretin placa bacteriana intr-o zona greu de curatat. Nu va pune probleme extractia lor si rezultatul va fi bun. Extractiile vor fi facute de medicul specializat in chirurgie.
Cele doua carii mari se vor rezolva in doua sedinte. In prima sedinta se va face tratamentul de canal, care fiind facut din prima (si nu un retratament) are sanse aproape 100% sa fie absolut in regula. In a doua sedinta se va face reconstituirea lor (obturatie de compozit sau inlay ceramic) care nu pune probleme de executie si rezultatul va fi foarte bun. Se va respecta protocolul din literatura de specialitate si fara indoiala rezultatul va fi maxim.
Restul cariilor se vor rezolva in cateva sedinte scurte, fara dificultate.
Poate va dori o albire, asa, ca cireasa de pe tort. Nu e nevoie de albire, dar pacientul isi doreste dinti mai albi, si de ce nu si-ar dori?

In concluzie, absolut toate tratamentele necesare se vor rezolva impecabil, fara surprize neplacute, cu costuri infime si o durata de executie minima. De asemenea, rezultatul va fi de lunga durata, estetic, functional si corect.

Cazul 2 - Pacienta ce deja a fost la un numar respectabil de dentisti in viata ei, doamna cu o situatie materiala foarte buna. De asemenea, are un nivel educatie foarte ridicat. Niciodata nu a contat pentru ea care este pretul tratamentelor si s-a dus periodic la dentist.

In primul rand, se vad coroanele dentare din ceramica pe metal care au o adaptare deficitara. Din acest motiv, placa bacteriana a gasit zone retentive si a dat nastere la carii multiple, profunde si complicate. Toate lucrarile trebuie indepartate pentru a incerca salvarea dintilor de sub ele. Cel putin 3 dinti vor fi extrasi (este prea tarziu pentru ei). Tratamentul va fi lung si costisitor.
Situatia generala este greu incercata de boala parodontala ce nu a fost tratata la timp, dintii au devenit mobili si gingia sangereaza. Boala parodontala nu doare, asa ca fara sa fie investigata, aceasta afectiune s-a extins pana s-a ajuns in aceasta situatie critica. Boala parodontala va fi tinuta sub control de medicul specialist (din pacate o vindecare pentru a ajunge o situatie normala nu mai este posibila). Cativa dinti s-ar putea sa nu mai fie salvati. Tratamentul va fi dificil, de durata si costisitor.
Tratamentele de canal au fost refacute si refacute de-a lungul timpului si din pacate, in continuare indicatia este ca trebuie refacute, pentru a arata asa cum sunt descrie literatura de specialitate. Acest fapt a dus la infectii mari in os, granuloame, chisturi, reactii periapicale si la o pierdere masiva de tesut dentar. In plus, retratamentul in prezent va fi si mai dificil, si mai costisitor. Va dura luni de zile pana cand infectiile din os vor disparea. Cativa dinti s-ar putea sa nu mai fie salvati, sau sa necesite tratamente chirurgicale aditionale. Unul din tratamentele de canal vechi a dat o sinuzita maxilara. Totul va fi dificil, tratamentul indelungat si costisitor.
Unii pivoti de metal au fost introdusi, printre radacini, direct in os, nu in canalul din radacina, dand nastere la infectii suplimentare ce vor duce la extractia acestor dinti. Din pacate, doi dinti au fost compromisi. Ceilalti dinti vor fi reconstituiti cu pivoti de fibra de sticla. Daca tratamentele de canal vor putea fi realizate conform protocolului, reconstituirea cu pivoti de fibra de sticla nu va fi dificila, dar, din nou, costa.
Molarii de minte trebuie extrasi, nu doar ca sunt inutili, dar creaza probleme suplimentare care au dus la tulburari de ocluzie si dureri articulare.
Dupa ce toate aceste tratamete vor fi realizate, vom avea doar doua solutii, fie lucrari fixe cu implanturi, fie lucrari mobilizabile (ce se scot si se pun in gura). Evident, pacienta a ales varianta cu implanturi. Problema devine mai grea deoarece mult os s-a pierdut ca urmare a infectiilor, tratamentelor vechi si repetate, datorita extractiilor facute si acum nu exista suficient os pentru a primi implanturile. Va fi nevoie de timp, mult timp, aditie de os, ridicarea sinusului si multi, multi bani. La final, vor fi niste implanturi dentare dar nu se vor compara cu dintii naturali.

In concluzie, va dura cativa ani pana la rezolvarea completa a problemelor de sanatate, rezultatul medical va fi bun, dar departe de perfect, din punct de vedere estetic vom face tot posibilul sa fie satisfacator. Pretul platit deja, pe langa aspectul financiar, implica mult timp si energie. Este nevoie de determinare, perseverenta si totusi, la final, rezultatul nu va putea fi numit stralucit. Din pacate, pe situatia prezenta vom face tot ce se poate face, dar nu vom putea face miracole.

Cu ce ar trebui sa ramanem din aceasta comparatie? Cred ca am inteles cu totii. Suntem medici si sa nu uitam juramantul lui Hipocrat: "Primum Non Nocere".

Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro

Cum recunosc un medic bun?

Stomatolog bun, dentist bun, implantolog bun, medic bun - ce inseamna acest lucru, si, cum il gasim?

Am primit nenumarate intrebari prin care mi se cerea sa recomand un dentist bun in anumite orase...dar cum recunoastem unul? Fara multa introducere, si fara o ordine bine stabilita doresc sa exemplific urmatoarele :

1 Un dentist bun nu e ieftin - dar nici daca e scump nu insemna neaparat ca este calitativ. Un dentist bun nu lucreaza cu materiale ieftine si nu lucreaza cu tehnicieni ieftini. Fiind mereu interesat de progres, investeste in aparatura, in cursuri si in echipa, asa ca niciodata un stomatolog bun nu este axat pe a economisi. Nici nu are cum. Isi respecta calitatea muncii si nu face rabat de la aceasta. In plus, nici nu are oferte pe diferite site-uri cu reduceri.

2- Un dentist bun are pacienti, dar niciodata nu vei gasi o gramada de oameni in sala de asteptare. Va lucra doar pe baza de programare, isi va respecta pacientii si orele de programare. Niciodata nu va duce lipsa de pacienti, va avea programari pe o saptamana inainte dar, niciodata in sala de asteptare nu va fi aglomeratie. Asta ar denota lipsa de respect. Asa ca un dentist bun are respect fata de timpul altora.

3 - Un dentist bun isi aloca timpul necesar pentru a explica pacientilor manoperele pe care le recomanda, va exemplifica prin fotografii si cazuistica personala... Un dentist bun isi educa pacientii.

4 - Un dentist bun se imbraca frumos, este ingrijit, in cabinet nu miroase a ceapa, usturoi, transpiratie si materiale stomatologice. Un dentist bun are halatul calcat, parul aranjat, unghiile ingrijite si dintii frumosi. Un dentist bun se respecta in primul rand pe el insusi, pentru ca sa ii poata respecta si pe ceilalti.

5 - Un dentist bun intelege aspectul medical, aspectul estetic, tine cont de dorintele pacientului si ale colegilor de echipa. Niciodata nu va critica un alt coleg medic si nici nu va fi interesat de "barfele" la adresa acestora. Cu siguranta ca acesta isi respecta colegii.

In concluzie - un stomatolog bun inseamna RESPECT.

Daca medicul nu poarta respect pentru el insusi, sau pentru cei din jur, nu te va respecta nici pe tine ca pacient. Daca asa este cazul, saluta-l respectuos si reorienteaza-te.

Iti doresc mult noroc in gasirea medicului potrivit pentru tine, iar, daca l-ai gasit, recomanda-l si altora pentru ca si altii au nevoie de ajutor.

Dr.Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Bucuria de a fi dentist!

Imi aduc aminte de ce imi spunea cineva... daca faci ceea ce iti place nu vei munci nici o zi in intreaga viata.

Asta simt si eu. Nu merg "la lucru", nu merg "la servici"... Mi se pare chiar interesant faptul ca sunt platit pentru ceea ce fac. O fac din placere si pacientii mei isi dau sema. Si da, ma recompenseaza financiar, dar asta este o consecinta a ceea ce fac, nu un scop in sine. Cu siguranta ca exista medici dentisti care lucreaza cu tarife mai mici decat mine, si in mod cert exista stomatologi mai pregatiti decat mine. In schimb, simt ca putini sunt acei medici la fel de fericiti ca mine atunci cand un pacient are lacrimi pe obraz si imi strange mana multumit de zambetul lui. Vizualizez in fiecare dinte o opera de arta, si pentru acele cateva minute in care construiesc acea sculptura incerc sa dau tot ce am mai bun din mine. Sunt doar un imitator al naturii si cateodata un corector, dar satisfactia este imensa.

Ce legatura exista intre toate preocuparile mele?

Bucuria lucrului facut, facut bine!

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro