Sfaturi pentru tanarul medic

A trecut ceva vreme de cand practic stomatologia si prin mainile mele si prin clinica Dental Design Timisoara pe care o conduc au trecut cativa medici, unii au plecat asa cum au si venit, altii au ramas, si cu mandrie si bucurie lucrez alaturi de ei. Am avut zeci, poate chiar sute, de interviuri de angajare, unii medici cu experienta, altii proaspat absolventi de facultate. Ei bine, articolul acesta se cerea scris de mult si iata ca la ora 6:20 in dimineta acestei frumoase zile de primavara autentica, in ciripitul mierlelor cu un pahar de apa langa mine si cu laptopul si cu inima deschisa, am inceput sa il scriu. Si, o fac asa cum o fac de obicei (in scris, in articole, sau LIVE pe Facebook in emisiunile mele - pe care sper ca le urmariti), scriu direct, firesc si natural, incercand sa transmit cat mai simplu mesajul care doresc sa ajunga la voi. Uneori este vorba despre informarea pacientului cu privire la anumite manopere si proceduri medicale, iar alteori sunt informatii de interes general. Astazi ma voi adresa studentului la medicina si tanarului medic in special, si mai ales tanarului medic dentist. Se aplica la toate specializarile medicale, unde OAMENI isi pun viata in mainile tale. Asa ca intru direct in subiect:

1 - Inainte de facultate

Esti la liceu si poate habar nu ai ce vrei in viata, e primavara si fluturii iti zboara prin stomac, ai vise si dorinte arzatoare, nu ai rabdare si visezi, iubesti, suferi si crezi ca le stii pe toate. E firesc sa fie asa, si tot firesc este ca cineva sa te dirijeze spre alegerea facultatii pe care sa o urmezi. Din pacate, asta o fac fie prietenii, fie iluziile tale, fie parintii si, nici unii, nici altii, nu sunt pregatiti spre a fi indrumatori vocationali. Ei te dirijeaza prin prisma idealurilor lor. Tocmai de aceea cred ca ar fi benefic pentru parinti sa isi lase propriile vise deoparte si sa afle care sunt cele ale copiilor lor. Nu se pot rezolva neimplinirile personale prin alte fiinte, fie acelea proprii copii, iar ca parinte e minunat sa ajuti liceanul asta aerian si fragil sa isi faureasca propriul drum in viata, cu greselile si succesele lui, fara a-l forta sa urmeze un vis ce nu ii apartine, pentru ca sunt sanse infime sa se termine cu bine. Stiu ca e greu, dar e important sa fie asa.

Si pe mine, la randul meu, mama a fost cea care in mod special m-a indrumat spre stomatologie. Eu habar nu aveam ce voiam sa fac cu viata mea. Ce pot sa zic, am avut noroc, dar despre mine am mai scris. 🙂 Si daca nu era vocatia vietii mele sa fiu medic, nu as sta acum, la 6 dimineata, sa scriu articole. Da, am avut noroc si parintii potriviti la momentul si locul potrivit.

Sfatul meu pentru tine liceanule este sa vorbesti cu cativa medici dentisti care sa iti arate "for real" ce e stomatologia. Nu ceea ce vezi in filme e medicina si nici ceea ce iti descriu parintii si nici faptul ca iubita/ul din liceu da la medicina nu e determinant in a-ti dirija intreaga viata in functie de asta. Cauta un indrumator vocational cu experienta, poate un psihoterapeut care stie ce face, citeste carti si, suna poate ciudat, sa speram ca ai avut noroc si profesia pe care ai ales-o ti se va potrivi. Iar daca iti dai seama ca drumul pe care ai pornit nu e cel potrivit, cat mai curand renunta si du-te pe drumul tau, oricare ar fi acela. Nu uita ca ai viata oamenilor in mana ta si e o responsabilitate imensa, nu e o joaca pe care sa o tratezi cu superficialitate.

2 - In timpul facultatii

Distractie, chefuri si, in sfarsit, libertate! Gata, avem 18-19 ani, lumea e a noastra, nimic nu ne mai sta in cale! Really?? Dragul meu, vrei sa fi medic, si asta nu e o joaca! Pune mana si cauta un cabinet cat mai bine dotat si un medic cat mai bun care sa te ia sub aripa lui. Insista, roaga-l, arata-i cat de determinat esti. Cand? Cum cand? Din primul semestru de facultate, de cand te vezi pe lista cu "admis", de acum, de cand citesti articolul asta! Acesti sase ani vor zbura de parca nici nu au fost, iar cand termini facultatea te vei trezi la realitate, "in aer" si nu esti pilot de avioane ca sa fi in aer, vei avea o diploma de medic care nu va arata ca esti intr-adevar medic. Asa ca, urgent, baga-ti nasul intr-o clinica ce e dispusa sa investeasca in tine. Daca distractie cauti la facultate si cu totul altceva decat medicina, cauta cat inca mai ai timp o alta facultate la finalul careia viata oamenilor si sanatatea lor nu va depinde de tine.

Eu am facut ce face orice student, am facut sport, am iesit in oras, am fost la scoala de grafica si am pictat, am calatorit cu autostopul pe unde puteam si mergeam si la cursuri. Din nou pot spune ca am avut noroc sa am profesori pe care imi era drag sa merg la facultate sa ii ascult. Nu scriam nimic la cursuri, doar ii ascultam. Din pacate, experienta mea pe lucrul cu pacientul a fost mult prea mica, insa un an intreg dupa terminarea facultatii am stat langa medici cu multa experienta care "mi-au dat" tot ce puteau sa imi dea si m-au invatat tot ce puteau sa ma invete. Am avut profesori buni, si in scoala, si dupa.

Sfatul meu pentru tine studentule este sa fii student, sa iti traiesti viata de student atat cat poti pentru ca anii astia nu se vor mai intoarce niciodata, dar, nu uita ca vei fi medic si cu titlul asta vine mai mult decat un halat sau un stetoscop. Nu diploma aia te face medic, si nici turbina ce o tii in mana nu te face dentist, tu te faci, si anii astia conteaza. Intra in clinica stomatologica ce te-a primit, spala instrumente, pune materiale pe masa de lucru, fa si tu comenzi, ofera-te voluntar pentru orice, dar absolut orice este nevoie. Invata tot! Afla tot si pregateste-te! Crezi ca le stii pe toate? Habar nu ai de nimic, e o iluzie faptul ca stii si cu cat vei afla mai multe, iti vei da seama ce putin stii. La finalul acestor sase ani vei primi foaia aia, diploma, pune ceva in spatele ei. Nu pe tine, ci pune munca si experienta ta.

3 - Proaspat absolvent de facultate

Felicitari! Gata, acum chiar ca ai reusit! Vei avea bani si pacienti, pozitie sociala si esti cel mai tare din cati a vazut tara asta, poate chiar intreaga Europa! Pe bune, chiar crezi asta? Stai sa vezi! O sa afli foarte curand ca prietenii tai din club nu sunt pacientii ideali si o plomba facuta (gratis la prietenii tai) din cand in cand nu te ajuta prea mult. Pozele cu tine de pe facebook imbracat/a sumar nu iti aduc pacienti si nici videoclipurile cu tine la sala pompandu-ti muschii. Poate te-au ajutat parintii si ti-au facut cabinet, acum esti si om de afaceri, dar nu merge bine si incepi sa faci reduceri si te vinzi ieftin ca sa atragi pe cineva in cabinetul tau nou nout. Disperarea se simte, o simti pana in oase, stii si tu... Da, o stii si se tatueaza in tine cu fiecare promotie si reducere pe care o faci. O stii cand pui capul pe perna seara si nu poti sa o amutesti nici cu vin si nici nu altceva. Intri intr-un cerc vicios din care nu sti cum sa iesi. Postezi pe facebook, dar habar nu ai ce si cum sa o faci, nu intelegi nimic. Iei o firma de PR care sa te scoata de acolo? Iti platesti niste articole prin presa si cumperi publicitate pe panourile din oras? Dragul meu, asta nu e medicina! Well... ai dat cu capul de realitate. Stii proverbul ala: cum iti asterni, asa dormi - trebuia sa iti asterni din liceu si din facultate. Iar daca vii la mine acum la interviu sa te angajezi, slabe sanse...pentru ca pe tine citesc doar disperare, nu determinare. Si nu vad dragoste de meserie.

Ce am facut eu - am lucrat un an aproape pe gratis, am facut baza stomatologiei, nu am avut orgolii, am invatat si am facut orice a fost nevoie sa fac in cabinet. Am avut noroc ca s-a prins repede de mine. Tatal meu nu e stomatolog si nici mama, nu am avut prieteni dentisti si nu m-a ajutat nimeni. Parintii mi-au dat numele Fondrea dar ca sa fie "dr. Bogdan Fondrea" - medic stomatolog, am muncit si am citit si am studiat de mi-au sarit capacele. Apoi am venit in Timisoara unde m-am angajat, si apoi am luat un cabinet in chirie, si apoi un medic, si apoi un spatiu, si apoi alti medici, si apoi o clinica, si alti medici si tot asa... Un proces natural, facut in ani de zile, cu rabdare si pe o baza solida, dar facut si cu stres si munca, multa munca. Si acum sunt norocos sa fiu unde sunt, cu clinica pe care o conduc si cu atatia colegi extraordinari langa mine, dar munca nu s-a oprit si nu se va opri.

Sfatul meu pentru tine medicule este sa fii demn, sa nu te umilesti in reduceri si oferte promotionale pentru ca nu pretul ar trebui sa fie motivul pentru care un pacient iti calca pragul si adevarul este ca nimic valoros nu poate fi ieftin, sa nu mai stai sub umbrela tinuta de tatal tau garbovit de o viata intreaga de munca, sa renunti la masina aia scumpa pentru care nu ai bani de benzina si sa renunti sa iti plangi de mila. Asuma-ti responsabilitatea, dragul meu! E greu, dar fa-o! Fii demn, plateste pretul si munceste. Nu te mai uita la ce pot face pacientii pentru tine, uita-te la ce poti face tu pentru ei. Inceteaza sa ceri, ofera! Faci o plomba, fa-o atat de bine ca si cum viata ta depinde de asta. Faci o extractie, gandeste-te ca esti tu cel ce pierde acel dintre. Intelege-ti pacientul, PUNE-TE IN SLUJBA LUI si beneficiile vor veni. Insa retine ca nu pacientul este acolo "pentru tine", medicina nu e o afacere si nu asta trebuie sa fie scopul tau, este o vocatie in spatele careia sta multa munca si mult studiu, si un dram de noroc la momentul si la locul potrivit, asa cum a fost in cazul meu. Dar... la urma urmei, norocul ti-l faci si singur. 😉

Dr Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Implanturi dentare cu incarcare imediata

In anumite cazuri se poate face un dinte sa "apara" in gura imediat, fara a mai astepta 6 luni pentru integrarea implantului si fara a spera sa mai fim din nou copii si sa ne creasca altii in mod natural, noi-nouti.

Pentru ca un implant sa fie considerat un succes trebuie sa satisfaca mai multe cerinte, una dintre cele mai importante fiind osteointegrarea (adica sa fie "acceptat de organism" si sa se "lipeasca" de os). Fara aceasta osteointegrare implantul nu poate sustine o coroana functionala. Acest proces dureaza in medie 3-6 luni de la operatie. In aceasta perioada este ideal ca implantul sa fie complet acoperit de gingie si doar apoi sa se faca legatura cu coroana ceramica finala. Astfel scad riscurile si cresc sansele de succes. Dar, in anumite cazuri nu ne putem permite sa asteptam, in anumite situatii avem nevoie de solutii alternative, de un dinte complet, realizat pe loc. Aceste cazuri sunt mai ales cele cu un necesar estetic foarte ridicat, cu dinti lipsa, in zona frontala de obicei.

Haideti sa vedem un astfel de caz.

Pe scara evolutiei, specia umana isi pierde incet, incet dintii. Probabil va disparea si meseria de dentist odata cu ei. 🙂 Primul dinte care nu mai este prezent la multi dintre noi este molarul de minte. Urmatorul este incisivul lateral superior, exact cel care lipsea si la Ioana, pacienta noastra. Oare putem spune despre Ioana ca este mai evoluata decat noi, cei ce avem acest incisiv? Hmmm....

Datorita faptului ca acesti dinti lipseau, pozitia celorlalti dinti s-a modificat si a fost necesara o ajustare preliminara ortodontica a acestora. Apoi a venit momentul mult asteptat, inserarea implanturilor. Am ales varianta unor implanturi de generatia a 2-a, cu conexiune conica ce permitea realizarea unor coroane dentare imediate. S-au realizat masuratorile si cu bucurie am concluzionat ca este cazul potrivit pentru aceasta solutie rapida, asa ca am trecut la treaba: anestezie, lambou, inserarea implanturilor, realizarea (de la zero) in cabinet a coroanelor provizorii si sutura finala. In total a fost o sedinta relativ scurta, cam 60 minute. Firele urmeza sa le indepartem peste 10-14 zile.

Odata interventia realizata a urmat probabil cel mai important lucru, indicatiile date Ioanei, sa nu puna presiune pe ei o perioada si sa curete corect.

In concluzie, pentru a avea succes, un astfel de caz este indicat sa corespunda din mai multe puncte de vedere, astfel:

Osul sa permita inserarea unor implanturi de o marime corespunzatoare
Osul sa fie calitativ si sa obtinem o stabilitate primara foarte buna a implantului
Tehnica de inserare sa fie conform literaturii de specialitate
Modelarea gingivala, incepand cu incizia, sa ia in calcul rezultatul dorit
Alegerea tipului de implant sa fie cea mai "inspirata" (sau studiata 🙂 )
Coroanele realizate (pe langa estetica) sa aiba rapoartele dorite cu dintii vecini
Sa facilitam igiena
Coroanele dentare sa nu fie suprasolicitate in masticatie
Pacientul sa fie educat si sa asculte indicatiile
Si sa lasam timpul sa treaca si corpul sa lucreze pana realizam coroanele definitive, peste 6 luni

Cam atat, acum... zambeste si... SELFIE TIME! 😉

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Vizualizeaza un alt caz similar finalizat si foarte dificil, pas cu pas, AICI.

Despre medici, despre tine, despre noi

Astazi am vorbit cu Daniel despre dinti. De fapt, nu am vorbit chiar despre dinti, ci despre viata... despre autoritatile locale, despre doamna functionar public, despre politie, despre primar (din partidul ala, stii tu care) si despre medicii din ziua de astazi. Am vorbit despre hoti, despre inselaciuni, despre companiile farmaceutice, despre vaccinuri si despre trupa Taxi si faimoasa melodie, evident 🙂 Astazi am vorbit... despre dinti.

Cu totii avem probleme, cu totii traim intr-o societate, asa cum e ea. Ne plangem mereu, ne enerveaza lipsa locurilor de parcare, poluarea cu praf, faptul ca ne vindem padurile si ca mancam o sumedenie de chimicale. Nu vrem sa ne vaccinam copiii (sau insistam sa o facem), ne indopam cu antibiotice. Mai mereu avem ceva impotriva bisericii sau a religiei, a politicii si a sportului "care nu mai e ce a fost pe vremuri". Uram schimbarile de clima si ne plangem mereu. Este sport national. Asa facem noi, ne plangem de societate. Dar, nu uitam cumva ca societatea este formata din noi? Cine este societatea? Eu sunt societatea, tu, tatal tau, copilul tau, vecinul tau. NOI suntem societatea. Asta inseamna ca eu ma plang de tine; tu esti profesor. Tu de plangi de fratele vecinului; el este politist. El se plange de mine; eu sunt medic.

Sa revenim la dinti, doar despre asta e blogul acesta, nu?! ...si la discutia mea cu Daniel. M-a intrebat de ce il doare dintele si de ce s-a umflat cu toate ca a luat antibiotice (cam ceea ce ma intreaba majoritatea celor ce imi scriu pe blog). Ne-am uitat pe radiografie si am vazut ca exista o infectie in os.

- Bine, dar de unde e infectia asta?

- De la dintele acesta, ii raspund.

- Dar, am nervul scos la el, nu?

- Da.

- Aha, deci tratamentul de canal e facut prost. Stiam eu! Un prost de dentist l-a facut... concluzioneaza Daniel.

Stau si ma uit la el si nu stiu ce sa zic. Poate ca tratamentul de canal nu este fabulos, dar situatia e mai complexa decat a evalua o radiografie, asa ca incerc sa vad de unde sa incep explicatiile. Incerc sa ii raspund ceva, insa simt ca incepe sa se invarta camera cu mine si nu mai vad nimic. Ma prind cu mana de ceva si imi revin cu greu. Deschid ochii si nu imi dau seama ce se intampla. Ma vad intr-un cabinet stomatologic pe care nu il cunosc si il vad pe Daniel pe scaun vorbind cu un medic pe care nu l-am mai vazut pana acum. Ii spune medicului ca nu a dormit toata noaptea si il roaga sa ii faca ceva ca nu mai poate, sa il primeasca si sa ii trateze dintele. Ma apropii de ei si ii intreb ceva. Ei nu ma aud si nu ma vad. Crezand ca visez, ma asez pe un scaun si asist la discutie.

- Va rog, trebuie sa plec din tara si nu pot merge asa, spune Daniel.

- Haideti sa vedem ce putem face, ii raspunde medicul.

- Uitati aici ma doare si am luat si antibiotice de o saptamana ca am tras curent si tot asa e.

- Intr-adevar, e o infectie si aveti nevoie de un tratament de canal. O sa va fac o programare sa....

- NU! Acum vreau, ca nu mai pot! Nu mai am rabdare, trebuie sa plec!

- Pai da, inteleg, doar ca am pacient in 30 minute si nu as vrea sa il las sa astepte, nu e respectuos.

- Pai ce, nu ajunge jumate de ora?! Va rog, sa nu ma mai doara ca nu mai pot! Platesc oricat!

- Lista de preturi e cea afisata, nu trebuie sa platiti mai mult, asta e tot. Haideti sa vedem ce putem face... 30 minute... endo... poate punem acolo ceva...

Si se apuca de treaba. Anestezie, urmeaza sa puna membrana (diga) sa izoleze dintele. Daniel spune ca nu suporta ca ii vine sa vomite. Chiar daca medicul ii explica necesitatea izolarii, Daniel spune ca vomita si insista sa ii faca tratamentul fara a utiliza membrana pe proprie raspundere. Ce e aia proprie raspundere?! ... Hm.... Timpul trece... au mai ramas 20 minute.

- Putem face sa nu mai doara, doar ca nu terminam astazi, trebuie sa va intoarceti, concluzioneaza medicul nevrand sa il refuze pe Daniel, umflat, cu durere, care trebuie sa plece din tara, care nu poate dormi, care se roaga de el... Nici nu vrea sa faca ceva gresit, "pe raspunderea pacientului". La urma urmei, de asta s-a facut medic, sa ajute oamenii, nu poate fi nepasator la suferinta pacientilor.

- SA-L FACEM ODATA! striga Daniel, MA INTORC!

Au mai ramas 15 minute... Medicul curata canalele cat poate. 10 minute, 5 minute, pacientul urmator asteapta la usa si deja e in intarziere. E mama unui copil ce o asteapta acasa. E ingrijorata pentru ca micutul are febra si vrea sa ajunga inapoi la el, dar trebuie sa isi cimenteze coronita, altfel nu poate merge la serviciu are nevoie de salariu, venitul o ajuta sa-si ingrijeasca copilasul. Medicul transpira si nu stie ce sa faca. Se chinuie sa faca tot ce ii sta in putinta sa o primesca la timp pe doamna din sala de asteptare. Nu poate intarzia pentru ca dupa doamna aceea el trebuie sa plece la randul lui. Are de rezolvat ceva la institutiile statului si daca nu ajunge la timp s-ar putea sa inchida si doar peste o saptamana mai exista program cu publicul... Se grabeste cu Daniel ca il doare, se grabeste cu doamna ca sa ajunga la copilasul ei si la serviciu.

Bun, a facut cat a putut. Oricum Daniel se va intoarce peste o saptamana si ii termina atunci tratamentul. Ii pune o plomba provizorie si ii cere sa aduca o radiografie (nu are aparat de radiologie in cabinet pentru ca este scump si de abia a avut bani sa cumpere unitul si sa plateasca chiria luna aceasta). Nu are asistenta inca, e la inceput de drum. E motivat si isi iubeste meseria, va reusi sa realizeze tot ce si-a propus. Daniel multumeste si pleaca. Medicul curata repede scunul (nu poate grabi timpul de dezinfectare) si o ia repede pe doamna care in timp ce se aseaza pe scaun ii tranteste sec:

- Parca suntem la stat dom'le! Iar ma iei cu intarziere! Asa ceva nu se mai poate! De-aia platesc, sa fiu bataie de joc?

- Va rog sa ma scuzati, am avut o urgenta, se scuza medicul...

- Da, bine, eu nu am!? Am copil acasa! Tu stii cum e?

Medicul nu stie, e tanar, iar iubita lui ieri l-a parasit pentru ca el isi petrece toata ziua la cabinet... Nu are importanta aici viata personala. A jurat sa fie medic. Face proba coronitei si vede o oarecare diferenta de culoare. Pacienta urla la el ca sa i-o cimenteze odata asa cum e ca s-a saturat de atatea drumuri pentru un dinte.

- Mai demult se facea mai repede, cand eram mai tanara, la medicul dinainte! Sa il ia dracu de dinte!

In sfarsit pacienta pleaca acasa. Medicul urca in masina si pleaca si el repede. Pe drum il opreste politia, depasise viteza legala.

- Va rog, ma grabesc....

- Pai sa vedem ce putem face, ii raspunde politistul. (salariul lui e mic, medicul nu e infractor... se inteleg ei cumva...)

Odata ajuns la institutia unde avea treaba, la ora 14:55, doamna functionar tocmai incuia usa, programul pana la 15. Medicul nu mai poate si striga la ea, eliberand toata tensiunea acumulata pana acum:

- Hei! Acum se pleaca? Ce... eu n-am probleme?

Aceasta se intorce spre el si cu lacrimi in ochi ii spune ca isi cere scuze dar trebuie sa plece pentru ca un sofer grabit i-a accidentat fiul pe trecerea de pietoni, circumstante necunoscute... Acum e la spital, cu un medic tanar... fara asistenta, fara aparatura performanta, dar cu iubire de meserie si multa daruire... Spera sa scape cu viata...

M-am trezit. Sunt in clinica mea moderna, miroase frumos, muzica placuta, cu asistentele mele, cu radiografia, cu Daniel (acum om important in guvernul Romaniei). Ma uit la el si il intreb daca s-a intors la medic dupa aceea cu radiografia.

- Evident ca nu! imi raspunde. Ce, am eu timp de toti cretinii?

... SFARSIT ? ...

"Respectul nu tine de formulare." & "Iubeste-ti aproapele."

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro

Zece ani de stomatologie

Parca doar ieri eram la banchet si uite ca astazi sunt la cursul festiv de 10 ani de la absolvirea facultatii de stomatologie din Oradea. Imi e drag sa imi vad colegii si profesorii. Ma uit cu nostalgie la chipurile lor si imi amintesc zilele studentiei. Mai vad un rid, o burtica sau par carunt, dar in spatele acestor semne a trecerii inevitabile a timpului sunt ei, colegii mei, oameni minunati, acum medici deosebiti. Iar eu?... m-am schimbat si eu la randul meu.

Cat de repede trece timpul!

10 ani! Cum au fost pentru mine? Ce am invatat in acest timp?... Am inceput sa practic stomatologia in Petrosani, la un cabinet modest unde imi amintesc cum faceam baza stomatologiei, stomatologia "veche", cu amprenta in ghips, coroane stantate si extrageam sute de dinti fara sa ii tratez. Asa imi spunea sefa mea ca trebuie sa fac. Si eu faceam asta crezand ca asa e bine, ca asa ajut. Dupa cateva luni mi-am zis ca nu se poate ca asta sa fie tot. Eram determinat sa nu ma opresc la acel nivel, voiam mai mult. Ceva din interiorul meu nu imi dadea pace. Asa ca, intr-o dimineata, m-am urcat in masina si am plecat. Vroiam sa caut (nu stiu exact ce) si sa gasesc. Imi amintesc ca eram ambitios si determinat sa nu ma opresc indiferent ce efort va presupune cautarea mea. Vroiam mai mult, vroiam acum. Nu aveam rabdare, nu imi era teama si nu eram deloc multumit de ceea ce stiam.

Am ajuns la Timisoara unde am ramas fara multa convingere initiala, in drumul meu spre strainatate, sa vad ce imi poate oferi acest oras. Am inceput la un cabinet, apoi dupa doar cateva zile am si primit un job la o clinica, apoi la alta clinica si in scurt timp, trecand prin mai multe cursuri de perfectionare, am fondat ceea ce urma sa devina Clinica Dental Design Timisoara. Toti mi-au spus ca sunt putin nebun. Cum sa plec din Petrosani cand am tot ce imi doresc!? (era tot ce isi doreau ei, dar nimic din ce imi doream eu). Cum sa plec de la acele clinici cand eu nu stiam pe nimeni in Timisoara, cand nu am parinti stomatologi cu clinici de lasat mostenire!? Cum sa incep pe cont propriu, fara niciun ban!? Ei bine, avem in mine aceea dorinta de a cauta, de a fi curios, de a imi testa limitele, de a dori mai mult. Asa am inceput stomatologia, asa am inceput Dental Design. Si tot asa a venit vremea sa muncesc mult mai mult decat mi-am inchipuit. Acum au venit cu adevarat incercarile si provocarile pe care mi le doream; si nu au fost putine; si nu au fost usoare. Acum trebuia sa dovedesc ce pot, sa vad din ce "aluat" sunt facut si sa ma cunosc asa cum nu speram sa ma cunosc.

Odata cu Dental Design am devenit medicul care imi doream sa fiu si mi-am facut un set de 10 reguli pe care, fara sa imi dau seama, le urmam de la inceputuri (o mare importanta in formarea mea a avut-o experienta USA prin programul Work And Travel din timpul studentiei), si pe care inca le urmez:

Sa nu imi mint pacientii. Daca minti, in cele din urma se va afla, si cand adevarul va iesi la iveala ce se intampla cu increderea? Dispare. Si cand increderea pacientilor dispare, ce mai are un medic? Nimic. Stiu ca adevarul este uneori dureros si poate deranjeaza, dar asta nu este o scuza pentru a-l ascunde. Datoria mea de medic este sa vad adevarul, sa il rostesc si sa il sustin.
Sa fiu mereu in cautarea perfectiunii. Stiu ca perfectiune nu exista in stomatologie si nici nu o promit. Chiar si asa, intotdeauna incerc sa ma apropii cat de mult pot de natural, pentru ca doar ceea ce a creat natura este perfect. Putin mai bine in fiecare an, putin mai bine in fiecare zi. Nu ma compar cu altii, ma compar mereu cu mine. Plafonarea si auto-multumirea sunt un mare pericol pentru medicina, medic si evident pacienti.
Sa muncesc la clinica 6 ore pe zi si 4-6 ore acasa. Cine crede ca programul de lucru e de la 9 la 15 se inseala amarnic. Cine ma cunoaste stie ca atunci plec de la clinica merg acasa unde scriu articole, postez cazuri, raspund la miile de intrebari de pe blog, citesc si studiez mult. In medie 4-6 ore pe zi. O faceam la inceput, o fac si acum. Si cand ma gandesc ca in timpul facultatii invatam 4-6 ore pe luna...
Sa ma inconjor de colegi de calitate, oameni de calitate. Fara colegi sunt singur, singur nu pot fi ceea ce imi doresc. Singur nu imi pot urma pasiunea si misiunea pe care am ales-o. Imi face placere ceea ce fac si imi plac colegii mei. Imi plac pacientii mei. Imi plac oamenii din jur. Imi dau putere si ma sustin in momentele dificile. Cu ei ma intristez, cu ei ma bucur, cu ei reusesc! Fara oamenii din jurul meu nu as fi eu. Pe langa asta, este deosebit de important sa ii ajut sa creasca. Am studenti pe care ii invat, am medici tineri pe care ma bucur sa-i vad ca se dezvolta si ma simt mandru pentru ca am si eu un rol in drumul lor.
Sa nu fac concesii. Daca un tratament nu e corect si nu cred in el, nu il fac. Indiferent cat de mult ma roaga pacientul. Indiferent de promisiunile pe care le face "pe proprie raspundere", indiferent de banii pe care ii promite pentru a-i da ceea ce cere. Am un crez medical si il urmez. Nu fac compromisuri. Nu aleg materiale ieftine, nu scurtez timpul de sterilizare, nu fac economie. E vorba despre mine, viata mea si viata pacientilor mei. Nu ma joc cu asta.
Sa imi cunosc limitele. Sunt om, si ca orice om, gresesc. Imi asum ceea ce fac si incerc sa ma corectez. De cele mai multe ori reusesc sa spun "Nu stiu" sau "Nu pot" atunci cand nu stiu sau nu pot. Si apoi caut solutii. Nu ma arunc cu capul inainte. Am mult noroc, dar nu ma bazez pe el. Studiez, planific si apoi execut ceea ce am de realizat.
Sa nu ma intereseze partea financiara a stomatologiei. Din stomatologie se fac multi bani!? Nu! Din a-ti face meseria pe care ti-ai ales-o, cu devotament, cu pasiune si invatand mereu, din asta se fac bani. Dar nu de la inceput si nu ca scop principal. Fa-ti treaba bine, fii un medic bun, ai rabdare si recompensele financiare vor veni ca o urmare fireasca a muncii depuse. Nu invers. Nu propun un plan de tratament sau anumite materiale in functie de pret sau durata de executie, ci in functie de beneficiile medicale. Daca o faci doar pentru bani... este o forma de prostitutie, chiar daca pe halatul tau scrie "Dr...."
Sa imi tin promisiunile. Da, foarte important. Sa fiu punctual si sa imi tin cuvantul dat fata de pacientii mei, fata de colegii si colaboratorii mei si mai ales fata de mine. Si sa imi asum asta.
Sa iau pauza cand sunt obosit. Un medic obosit nu e un medic bun. Pauza este buna, concediul este bun, weekend-ul este bun. Prefer sa te reprogramez pentru alta zi. Sigur preferi si tu asta decat sa vi la o interventie de sinuslift si medicul sa aiba pleoapele grele si mana tremuranda. Mai bine lasam pe maine. Stiu ca te grabesti si vrei totul astazi, dar sunt si mai sigur ca vrei sa lasam pe maine, nu?
Sa am viata personala, si limite. Sunt medic, si traiesc medicina si visez medicina. Dar in primul rand sunt om. Am preocupari diverse, imi place sa calatoresc, sa fotografiez, imi plac "jucariile" mele (si am destule) si prietenii si familia mea. Asta este foarte important. Prima oara sunt om si doar apoi sunt dentist. In primul rand, sunt om, in al doilea rand... ma pasioneaza stomatologia.

Ma trezesc din reveria mea, din amintiri... Sunt multumit si fericit! Multumesc celor ce mi-au fost si imi sunt alaturi, celor ce ma sustin in drumul meu. Astept cu interes si entuziasm urmatorii ani. Va multumesc dragi colegi pentru anii minunati de studentie, m-a bucurat nespus sa va vad si sunt mandru ca v-am fost si sunt coleg! Multumesc dragi profesori, multumesc!

Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro