Vitaminele si sanatatea dentara

Mancarea noastra, hrana de zi cu zi, reprezinta combustia de functionare, hrana celulelor noastre, sustinerea energetica celulara, sistemica si unitara. Fiecare aliment incorporeaza o categorie de nutrienti, mai mare sau mai mica (uneori – din pacate - chiar subexistenta!), in functie de alimentul ingerat. Dintr-un numar total de 50 de nutrienti necesari zilnic spre optima nutritie, la fiecare masa noi aducem un aport din acesti nutrienti, in functie de ce alegem si cat alegem sa mancam.

V-ati intrebat vreodata de ce mancam, care este rolul nutritiei, al dietei de zi cu zi, pe langa bucuria ori rasfatul gustului?

Felul în care mancam, alegerile culinare, constiinta acestui proces aparent ”atat de banal”, face - in momentul actual - si va face tot mai evident diferenta dintre oameni, diferenta intre sanatate si boala. Daca majoritatea medicilor actuali nu sunt nutritionisti, adica nu au cunostinte despre nutritie, atunci nutritionistii actuali vor fi medicii viitorului. Un medic cu 49 de doctorate, cu doua premii Nobel -pentru chimie si pentru pace -, Pauling Linus, face o afirmatie sustinuta de tot mai multe cadre medicale ale momentului prezent și nu numai: ”Medicina viitorului va fi reprezentata de o nutritie optima.”

V-ati imaginat vreodata ca lipsa unor vitamine esentiale organismului va poate provoca neplaceri, nu doar in ce priveste sanatatea generala, dar si la nivelul cavitatii orale?

Stim cu totii ca vitaminele și mineralele, grupe din categoria elementelor vitale ale hranei, sunt esentiale, dar, poate, nu ne-am pus prea mari probleme legate de cavitatea bucala, de sanatatea dintilor nostri. Un om poate fi diagnosticat, din punctul de vedere al carentelor nutritionale, dupa textura pielii (fata, maini, tegumentul general), precum și dupa starea cavitatii bucale, starea dentitiei, in general. Si iata cateva exemple in acest sens:

Carenta vitaminei A cauzeaza schimbarea culorii mucoaselor orale din roz-rosu in cenusiu-albastrui. Comisurile bucale (colturile gurii) pot prezenta fisuri iar glandele salivare se maresc in volum. Din cauza scaderii secretiei salivare apare senzatia de gura uscata. Toate aceste manifestari duc in timp la afectarea structurii dentare.
Carenta vitaminei B1 se manifesta prin aspectul rosu, moale si marit in volum al limbii iar dintii prezinta o sensibilitate crescuta la dulce, rece si cald. Aceasta carenta poate fi responsabila de eruptia intarziata a dintilor, aparitia cariilor multiple si chiar a distrugerii smaltului si a dentinei.
Carenta vitaminei B2 se recunoaste prin fisurile sangerande de la nivelul buzelor si aspectului rosu-aprins si granulat al limbii. In plus, apar dureri la masticatie din cauza afectarii tesuturilor ligamentare de sustinere a dintilor.
Carenta vitaminei C este numita popular “ulcerul bucal”. Roseata initiala se transforma in ulceratii si fisuri, aparand asa- numita stomatita ulcero-necrotica care se manifesta prin dureri si senzatii de arsura la nivelul mucoasei limbii, buzelor, obrajilor, gingiilor. Masticatia si inghititul alimentelor sunt ingreunate iar in timp apare mobilitatea dentara.
Carenta vitaminei D se caracterizeaza prin osteoporoza, osteomalacia maxilarelor si modificari osteo-dentare prin intarzierea eruptiei dintilor.
Carenta vitaminei PP cauzeaza senzatia neplacuta de arsura in intreaga cavitate orala, aspectul uscat al buzelor cu fisuri transversale si sangerarea la nivelul comisurilor bucale.

De retinut este ca aceste avitaminoze, pe langa afectarea generala a organismului, au de asemenea un rasunet nefavorabil asupra dintilor si mucoasei orale, afectandu-le integritatea si structura. Daca ai impresia ca manifestarile enumerate mai sus iti sunt familiare, e recomandat sa iti contactezi medicul pentru o diagnosticare corecta si un tratament adecvat. Totusi, sa nu uitam ca preventia este cel mai bun tratament.

Ce ne aduce o cunoaștere si ințelegere a procesului de nutritie si de ce este importanta aprofundarea acestui subiect? O nutritie optima, un aport echilibrat și complet al nutrientilor ne ajuta sa prevenim orice dezechilibru, disfunctionaliltate, intr-o exprimare: ne ajuta sa prevenim bolile!

Si cum se realizeaza preventia, cum realizam profilaxia oricarei afectiuni interne? Prin cunoastere si prin hrana de zi cu zi! Iar, pentru a evita aparitia acestor probleme, e bine sa stim ca sursele cele mai bogate in vitamine nu se afla in suplimentele nutritive din farmacii, ci in alimentele cele mai accesibile. Iata, acum parca devine mai limpede de ce nutriția optimă, poate fi ”medicul viitorului”!

Vitamina A: legume si fructe de culoare portocalie (morcovi, ardei, caise, piersici), spanac, mango, papaya, oua, ficat, untura de peste.
Vitamina B1: legume, alune, drojdie de bere, lactate, tarate si cereale integrale, in orez nedecorticat si carne slaba.
Vitamina B2: legume verzi (spanac, broccoli, sparanghel), mazare, fasole, soia, nuci, rosii, lactate, oua, cereale integrale, ficat, carne de porc si vita, drojdie de bere.
Vitamina C: rosii, ardei gras, broccoli, cartofi, spanac, varza, lamaie, portocale, grepfruit, pepene, mango, afine, capsuni.
Vitamina D: laptele gras si lactatele nedegresate, oua, unt, untura de peste, ton, somon, macrou, hering.
Vitamina PP: drojdie, oua, peste, carne, ficat, arahide, nuci, migdale, cereale, ciuperci, curmale, smochine, piersici, avocado.

Nu ne trebuie mare lucru sa intelegem si sa ne insusim toate cele prezentate mai sus. Sa ne dorim cunoastere si sa fim atenți la listele de ”produse” care vin in intampinarea carentelor de vitamine, cam aste e! Astazi am ales să vorbim numai despre vitamine, poate pe viitor vom reveni si cu amanunte in ce priveste aportul de minerale necesare organismului. Si va intrebam: Citind listele ”cu produse”, ce constatam, ca si caracteristica comuna ale tuturor celor ce inglobează cantitati generoase de vitamine? Toate sunt colorate – adica dau senzația de viu, natural -, toate au o sursa naturala, ca si provenienta. Ce vreau sa spun, mai exact? Niciodata nu o sa gasim vitamine cu adevarat de sustinere in produsele rafinate, preparate prin tehnologii industriale, in alimente profund antropizate. Nicidecum! Vitaminele sunt prezente si vor fi asimilate optim din produsele naturale, vii, din ce este lasat de ”creatie” pe Pamant.

Alegeti sa mancati hrana vie, alegeti constient hrana de zi cu zi!

Nimic nu-mi pare mai important - ca si cunoaștere - in inceputul derularii unui program de dezvoltare/evolutie personala, ca si cercetarea si cunoasterea importantei hranei din dieta zilnica, în capatarea tuturor celorlalte abilitati de buna adaptabilitate la mediu, la tot ce inseamna ”viata pe Pamant”, nemaivorbind de partea noastra spirituala, al carui progres poate fi început mereu cu o adaptare la hrana ”curata”…

In concluzie, o dieta echilibrata si un aport adecvat de principii nutritive ne pot face sa spunem adio avitaminozelor si bun venit sanatatii! O dieta echilibrata deschide un orizont de viata si cunoastere, un echilibru de stare si buna functionare!

Sanatate si mereu alegeri conștiente in hrana de zi cu zi!

Dental Design - www.dentaldesign.ro

Lavinia Ceuta - nutritionist - www.lavi-enrose.com

Laptele, calciul, proteina animala si sanatatea

Nimic pe lumea acesta nu este întâmplător… Și, să trec la argumente, sau la subiectul concret al acestui articol!

Când Bogdan Fondrea mi-a propus acestă temă, cea despre care vom povesti în aceste rânduri, am avut revelația afirmației inițiale. Să scriu despre ”Calciu”, despre sursa lui naturală și optimă pentru organismul uman, să aduc în discuție ”mitul fals al calciului din laptele de vacă, bun pentru organismal uman”, toate acestea, în timp ce eu reciteam o carte - cum puține sunt în lume despre nutriție și influența hranei asupra declanșării bolilor -, chiar nu este întâmplător! Am două subiecte ”mereu fierbinți” despre care vorbesc cu convingere, care sunt greu acceptate de majoritatea celor din jur: laptele de vacă și ”a mânca sau a nu mânca carne”.

Am spus convingere, da, întrucât eu am experimentat stări și senzații cu aceste produse prin consumul sau prin abstinența lor. Citesc zilnic câte ceva, lucrez cu oameni în acest domeniu, iar toate studiile și toate cazurile actuale spun – invariabil - despre aceste ”două subiecte”, ca fiind de mare interes. Este important a le avea în atenție, a căpăta o conștiință și o înțelegere asupra efectelor produse în organism. Dr. Colin Campbell și celebra sa lucrare ”Studiul China” aduce toate informațiile argumentate științific despre laptele de vacă și consecințele sale asupra organismului. Este destul de șocant să spui cu certitudine că…

• laptele de vacă îți aduce carența de Ca în organism fiindcă prin mediul acid favorabil dezvoltării mucusului, pierdem foarte mult Ca, odată cu consumul de lapte de vacă, sau

• consumul de lapte de vacă produce osteoporoză;

• consumul de lapte de vacă favorizează apariția sclerozei în plăci;

• este factorul considerat determinant în declanșarea cancerului de prostată la bărbați;

• cancerul de sân la femei pare să aibe o legătură cu consumul de lapte (din ”Studiul China” vă dau o statistică îngrijorătoare: 1 din 8 femei din Europa fac cancer de sân, față de China, unde 1 din 300.000 face cancer. Ei, ce spuneți? Nu este greșit, ați citit bine și eu am scris bine, este incredibil, nu-i așa? Cea mai mare rată a cancerului de sân o regăsim în tările nordice, acolo creșterea vitelor și consumul produselor lactate fiind cel mai ridicat din Europa. Sau…

• copii dependenți de insulină până la vârsta de 10 ani - se afirmă de către marile școli ale lumii (Școala de la Harvard) că, au ca și factor declanșator al bolii, laptele de vacă administrat de foarte timpuriu în creșterea copiilor;

• organismul a peste 70% dintre noi încetează să mai producă lactoză, enzima care digeră zahărul din lapte, odată ce am fost ”înțărcați”, adică la vârstă extrem de fragedă. Oare nu încearcă natura să ne spună ceva? Sunt atâtea mămici îngrijorate de faptul că odată oprită alăptarea copii refuză să bea lapte de vacă. Copiii știu!!!

Simțiți o revoltă, o voce interioară încăpățânată care spune: ”Nu, nu se poate, nu poate fi adevărat, doar eu am crescut cu lapte de vacă și atâtea generații au crescut la fel…nu poate fi adevărat!” Înțeleg revolta și neîncrederea ce vă cuprinde, am avut-o și eu… Doar că, am înțeles că noi avem un real progres, o cercetare și cunoaștere de dobândit aici pe pământ, putem să ținem pasul cu noile desoperiri spre o mai bună adaptare la mediu, sau putem să ignorăm aceste informații, să le combatem cu argumente deloc elocvente atunci când vorbim despre progres și evoluție. Nutriția este un domeniu ce a cunoscut o mare amploare, atât în cercetare, cât și ca preocupare individuală. Omul începe să redescopere simplu, cum este și firesc, marea (sau adevărata!) însemnătate a hranei, ca și ”medicație zilnică” de întreținere a vitalității întregului. Și atunci, cum să nu credităm noutățile descoperite, cum să nu ne dorim a fi adaptați cât mai bine mediului actual de viață, cu tot ce cuprinde el, produse industriale sau bio, mediu toxic sau nu, poluare, pesticide etc? Haideți, ne dorim ultimele gadgeturi de pe piață, credem în valoarea lor, de ce nu am proceda la fel și cu noutățile științifice reale, ce ne ajută la o mai bună adaptare și stare? De ce nu am face asta? Ei, vedeți, atunci cred că putem să îndreptățim pe cei ce cârcotesc și spun că noi parcă am intrat într-o mare involuție, din punct de vedere nutrițional!

Laptele de vacă și eliminarea lui din dieta zilnică pare o provocare foarte mare, mintea fiind obișnuită cu senzația și plăcerea gustului și obiceiului ei firesc! Trebuie doar să vă doriți a avea încredere în cele scrise aici de mine, să vă doriți a descoperi ce este adevărat legat despre acest subiect, să încercați a fi conștienți o anumită perioadă de timp de felul în care vă simțiți, eliminând complet din dietă acest produs. Lucrez în acest domeniu, lucrez cu oameni ce-și schimbă modul de viață odată ce-și schimbă modul în care se hrănesc și vă spun cu convingere: trebuie doar să aveți curajul, îndrăzneala și dorința de a încerca o dietă mai apropiată de mediul vegetal! Și, zâmbesc cu bucurie, stiind că pasul odată făcut, fiecare dintre voi va simți, într-un fel sau altul, beneficiul stării și al sănătății … odată cu eliminarea laptelui de vacă din alimentație!

Calciul din laptele de vaca… Dovezile care confirmă că proteinele de origine animală (adică și laptele de vacă) slăbesc sănătatea oaselor, sunt mai vechi de o sută de ani. Una din primele explicații, care au plecat de la premise că proteinele de origine animală produc o aciditatea metabolică în exces, datează din anii 1920. De asemenea, se știe de multă vreme că proteinele de origine animală contribuie într-o mare măsura, decât cele de origine vegetală, la încărcarea cu săruri acide a organismului. Laptele de vaca are un continut de Ca adaptat nevoilor vițelului, diferite de cele umane, cu mult peste valorile accesibile si prelucrabile de organismul uman. Proteinele laptelui animal (matricea care se impregnează cu minerale), nu răspunde constituției umane, având o cantitate extrem de mică de oseină. Urmarea este că organismul va reține denaturat mineralele, antrenând, atenție, o demineralizare profundă!!!

Grupând constatările majorității cercetatorilor, coincidem că organismul, pe de o parte, pierde din aceste săruri prin circuitul sanguin, prin lipsa oseinei, dar, pe de altă parte, acumulează aceleași săruri (ce se găsesc din belșug în laptele de vacă) și le depune în părțile tisulare si organice din corp, ceea ce determină rigidizarea venelor, arterelor si țesuturilor. Prin urmare, acestea antrenează indurații, chisturi, calculi si depuneri de calciu. Proteinele de origine animală, cum ar fi și cazeina din lapte - un aminoacid ce provoacă și mare parte dintre alergiile tot mai frecvente, alt mare subiect de dezbătut! -, pot avea urmări, ca și cele ce le voi prezenta către Dvs, în sprijinul gândului că într-o bună zi, poate încercați o alimentație diferită, mai simplă și sănătoasă. Astfel, proteinele de origine animală:

• au tendința de a bloca producția de vitamină D ”superactivă”, lăsând organismul cu un nivel scăzut de vitamina D;

• determină organismul să producă mai mult IGF-1 (un hormon de creștere – factorul 1 de creștere al organismului), care, la rândul lui, generează haos în procesul de creștere a celulelor noi și de îndepărtarea a celor bătrâne, stimulând astfel dezvoltarea cancerului;

• calciul în exces, cum este cel generat de laptele de vacă și din produsele lactate, înhibă producerea de vitamin D ”superactivă”;

• un nivel redus continuu de vit D ”superactivă” creează un mediu care stimulează diferite tipuri de cancer, boli autoimune, osteoporoză și alte boli;

• desi se administreaza copiilor Ca si vit D, problema rahitismului nu a fost rezolvata. Nici aspectul privind apariția indurațiilor chistice, în cazul persoanelor care beau lapte nu a fost înlăturat, în ciuda repetatelor intervenții chirurgicale;

• proteinele animale (aici fiind de menționat și laptele), scot Ca din oase prin crearea unui mediu acid în sânge, iar organismul, pentru alcalinizare și reglare, folosește Ca propriu, bazele sale pentru ieșirea din aciditate;

• in urma consumului zilnic de lapte, excesul de proteină ce se descompune în tractul digestiv, încarcă intestinele cu un sediment vâscos, care trece ulterior în sânge. Pe măsură ce aceste produse de putrefacție se acumulează, prin consumul regulat, organismul încărcat se străduiește a le elimina prin piele (acnee, pete pe față) și prin plămâni (guturai). Cele ce nu se elimina prin nici o cale, se descompun în interior, formând un mucus ce dă naștere la infecții, cauzează reacții alergice și încarcă articulațiile cu depozite de Ca. Știți că multe persoane cu astm bronsic, cu infecții auriculare, acnee sau ciuperci frecvente s-au vindecat complet prin simpla înlăturare din alimentație a produselor lactate.

• conținând hormoni, dezechilibrează balanța sistemului endocrin feminin. Aceste efecte se agravează odată cu administrarea hormonilor artificiali sintetici animalelor, în scopul creșterii producție de lapte. Și, mare atenție, asta nu se întamplă doar în industria laptelui, asta a început să se aplice și în gospodariile de la țară. Și toate acestea distrug delicatul echilibru al sistemului endocrin.

Mulți dintre noi încă consumă lapte, pentru că doctorul nostru ne-a spus ca el reprezintă o bună sursă de calciu. Sfatul acesta, din păcate, nu este unul bun și iată încă un argument: laptele de vacă are 120 mg calciu la 100 gr produs, comparativ cu 33 mg la 100 gr produs, cât are laptele matern si 97 mf fosfor la 100 gr produs, comparativ cu 18 mg fosfor la 100 gr, în cazul laptelui uman. Fosforul se combină cu Ca, în traiectul digestiv si-i blochează absorbția. Numai alimentele cu un raport de Ca/P > sau egal cu 2/1 reprezinta sursa de Ca! În cazul laptelui uman, raportul Ca/P > sau egal cu 2,35/1, în vreme ce laptele de vacă are raportul de Ca/P > sau egal 1.27/1. Laptele de vacă are 50 mg Na/100 gr produs, față de numai 16 mg Na la 100 gr lapte matern. Iată una dintre cauzele banale, dar atât de riscante pentru sănătate, privind excesul de Na din organism. ”Raportul dintre cazeină/albumină în laptele de vacă este de 6, iar în cel uman 1. În comparație cu laptele uman, cel de vacă are mai puțin Cl si K (elemente peptizante), dar mai mult Ca si P (efecte coagulante). Acesta este motivul pentru care laptele de vacă coagulează în grunji mari, greu penetrabili de scucul gastric.

Acum, în aceste rapoarte prezentate îmi vine în minte o comparație dintre lapte si sucul de struguri: raportul din laptele matern dintre proteine/glucide/lipide este de 1,4/3,6/4,7 si acesta corespunde raportului mediu care se gaseste in fructe si legume. Bunăoara, zeama de struguri - mustul - este la fel de bogat in substanțe nutritive ca și laptele de mamă, tocmai de aceea a și fost denumit “lapte vegetal”. Dr Colin Campbell spune ca singurele produse admise obținute din laptele de vacă, din perspectiva condiției de sănatate, firește, sunt untul de casă și iaurtul. Iar laptele de capră se apropie mult de natura și consistența compoziției laptelui uman și se poate consuma fără riscul îmbolnăvirii.

Este greu să cuprinzi într-un articol tot ce vrei să trimiți, să dăruiești mai departe, mai ales când subiectul este așa de ”fierbinte” ca și acesta. Îmi doresc să vă fi scos din starea de confort, să vă fi făcut a vă simți incomod citindu-l, pentru că astfel, am convingerea că am reușit să vă fac atenți. Și informațiile despre acest subiect, ideile despre el, vor începe să vină către voi, să vă caute spre a vă aduce lămurirea și limpezimea ideii. Astfel, dacă Bogdan și voi veți dori, cu mare drag și dăruire voi reveni cu un articol despre sursele adevărate de calciu, asimilate și bine primite de organism, despre importanța conștientizării și educației firești asupra alimentelor și hranei noastre de zi cu zi. Știți celebra vorbă: ”Ești ceea ce mănânci?” Ok, și dacă beau lapte, ce, sunt un vițel? Nu, noroc că nu beau lapte, am crescut mare și am învățat ce-mi face bine și ce nu, ce-mi dă o claritate a minții și ce-mi întunecă rațiunea, ce mă lasă să mă dezvolt firesc și armonios pe acest pamânt. Așa sa fie! Alegeri mereu conștiente și atente în hrana de zi cu zi, sănătate și bucurie tuturor!

Dr. Lavinia Ceuță – Nutriționist

Citeste mai multe despre sanatate AICI si AICI

www.dentaldesign.ro

Alimentatie pentru sanatate

Prevenție și profilaxie, iată doi termeni similari de la care pornesc a scrie acest articol. Cât de des auzim rostindu-se cuvîntul ”boală” și cu câtă ușurință îl rostim, în comparație cu termenii de început ai acestui articol, așa e? Oare de ce ne-am îndepărtat atât de mult de la tot ce ne aduce sănătate, alergând și mereu având convingerea că orice s-ar întâmpla (și asta presupune să nu avem mare grijă de mai nimic!), vom avea automat și remediul; ”merg la medic”, urmat apoi de ”o pastilă”, toate se rezolvă și mergem mai departe, cu bine?!? De ce oare, în toată evoluția sa, omul, are un progres fascinant, de la acoperirea planetei ca și specie (când te gândești ca la începutul anilor 1900 erau ceva peste un milliard, acum fiind peste 7!), pâna la aroganța sa în a crede și a încerca mereu să ”dirijeze și natura”. Tehnologia este înfloritoare, cercetarea la mare nivel, doar că, parcă ceva nu ”bate în același ritm” cu prea buna lui adaptare aici pe Pământ. Cercetarea este înspre progresul ființei cu adevărat, sau spre o producție nefirească, neîncetată…cum o fi, oare? Frumoasă adaptare, din păcate în detrimentul unei simplități firești a vieții pierdute undeva, în goana aceasta spre mai mult… Și mai mult nu înseamnă întotdeauna și mai bine, nu-i așa? Cum e să știm că la nivel mondial, industria farmaceutică se bate pe podium, ca și investiții financiare? Iată o situație deloc încurajatoare, un ”unghi destul de mort” în a privi lumea, lumea de acum și încotro se îndreaptă ea!

Există un aspect în care omul nu a evoluat, ba din contra, este într-o involuție evidentă, prezentată de numărul tot mai mare a bolilor și cazurilor nefericite ce întâlnesc stări și simțiri de nesănătate și durere, toate pornind dintr-un punct comun – alegerea dietei de zi cu zi! Din punct de vedere nutrițional omul a căzut în capcana involuției! Am auzit pe cineva spunând așa frumos: - ”- Ce să cumpăr din supermarket, Doamne, câte se găsesc acolo! Ajută-mă să-mi găsesc cele necesare și cu adevărat de folos, pentru o nutriție sănătoasă, că eu mă pierd prin toată varietatea de pe rafturi. - Desigur, te pot ajuta, uite, știi cum? Du-te și ia-ți bunica sau străbunica, mergi cu ea la cumpărături. Ea îți va arăta de ce ai nevoie, cu siguranță!” Ce spuneți, cum sună asta? Este o realitate simplă, evidentă… Noi suntem atrași în capcanele produselor rafinate, procesate, pe care omul și-a pus amprenta într-un mod ”deloc inteligent”, ci doar comercial, estetic, departe de tot ce înseamnă ”hrana optima a omului”. Și ce ne facem, dragilor? Revenim la forma simplă a vieții, din punct de vedere nutrițional, suntem obligați să facem asta, de vrem să fim sănătoși, să fim activi și să trăim conștienți până în ultima zi din viața noastră. Prevenția bolilor, de orice natură, (vă dați seama cât este de complex acest aspect!) se face simplu, prin medicamentul ce-l folosim zilnic pentru sănătate și funcționare…hrana de zi cu zi!

Și știți care este paradoxul? Hrana de zi cu zi este strâns legată de starea noastră psihică, de felul în care privim viața, jurul nostru. Hrana, nu numai că ne este medicamentul zilnic, el este și cel ce ne deschide conștiința, ne dirijează emoțiile și buna stare! Și, din nefericire, omul nu este adaptat ca și structură morfo-funcțională și fiziologică la hrana modernă, hrana intens procesată, folosită în detrimental celei simple, firești, naturale. Da, am scris bine, omul nu este adaptat la aceste feluri de mâncare puternic industrializate, sintetizate și colorate de pe rafturile comerciale! Ei, nu cred să fie așa o noutate dacă stați și vă gândiți puțin cât este ea de îndepărtată de hrana vie, naturală ce ne-o oferă natura, mediul nostru natural de viață. Bogdan Fondrea m-a provocat - într-un sens constructiv, evident-, să vorbesc sau chiar să strig un pic mai tare despre cât este de important modul în care ne hrănim, ca metodă profilactică în orice boală, de la începutul tubului digestiv –adică de la cavitatea bucală- și până la întreg ansamblu nostru funcțional, al armoniei ființei. Și am să trec acum să vă scriu despre hrana ce ne pune în pericol primul segment al tubului digestive, cavitatea bucală, mai precis dantura fiecăruia dintre noi, spre sănătatea ei și spre frumusețea estetică data de ea, nu-i așa?

Îmi vine să spun ceva foarte sec și direct… Adică, tot ce pune o amprentă nefavorabilă asupra dentiției noastre este reprezentată de mâncarea rafinată, nenaturală. Iată ce simplu, într-o frază pot cuprinde un întreg ce-l voi dezvolta ulterior. Cum aș putea să încep altfel decât strigând tare: Dulciurile fac cel mai mare rău dinților nostri! Sau pâinea albă? Poate alcoolul, sau alimentele lipicioase? Dar laptele este benefic el, oare? Sau mâncarea de tip fast-foot, are ea un efect nedorit asupra sănătății dinților noștri? Ar fi bine să vă pomenesc și despre sucurile acidulate, nu-i așa, să vă reamintesc că o băutură carbogazoasă celebră, are prezente aproximativ 11 cuburi de zahăr/330 ml?!? În mod special, produsele cu o consistență lipicioasă ne afectează dinții și ar trebui evitate, deoarece rămân la suprafața dintelui si asigură un mediu propice pentru dezvoltarea agenților patogeni. Anumite produse alimentare cum ar fi: zahărul alb, zahărul brun, zahărul ecologic, mierea de albine (din păcate și mierea are –pe lângă calitățile sale terapeutice-, o cantitate dominantă de zahăr), sucul de trestie de zahăr, siropul de porumb, jeleurile si bomboanele care au o consistență lipicioasă, sunt foarte periculoase pentru dinții fiecăruia dintre noi.

Fetița mea are un obicei sădit de când era mica și îl respectă atunci când este acasă: de câte ori consumă ceva dulce, imediat urmează și periajul dinților! De asemenea, unele produse alimentare dublu-rafinate, cum ar fi făina albă este extrem de nocivă pentru dinți. Pâinea, biscuiții, fursecurile, prăjiturile, cerealele pentru micul dejun, brioșele, produsele de patiserie, covrigii si sandwich-urile ar trebui să fie evitate, să fie doar o alegere ”din când în când”. Cu cât un produs alimentar este mai rafinat, cu atât el este mai nociv pentru dinți, cu certitudine. Aceste produse contin carbohidrați bogați în amidon, care pot cauza probleme dentare. Mare atenție la produsele de tip fast-food! Un obicei dăunător atât pentru organism cât și pentru dantura noastră. Aceste produse au o varietate de produse rafinate, de la făina albă, cartofi procesați complet nesănătoși, până la bogăția de zahăr și grăsimi saturate prezente în înșelătoarele sosuri folosite ca și dressing. Cred că nu pot să închei fără să vă avetizez asupra marelui pericol cauzat de tutun. Tutunul dăunează grav sănătății generale, sănătății dinților, igienei și frumuseții lor! Ca să nu mai vorbim de mirosul respirației unui fumător, deloc plăcut, chiar deranjant pentru cei din jur. Doamnelor, domnilor, opriți acest obicei, nu vă onorează defel!

Guma de mestecat, m-am gândit o secundă dacă este bine să o amintesc la ”da” sau ”nu”… Este bine să fie folosită după fiecare masă, atunci cînd nu avem posibilitatea să ne periem dinții, sau să folosim ața dentară. Însă, aduceți-vă aminte că ea poate fi masticată cel mult câteva minute, imediat după masă și…atât! Da, este un produs cu foarte multe ”E-uri”, deloc indicată a fi folosită în alt moment al zilei, doar după masă, pentru a ne curăța dinții. Si, repet, doar pentru câteva minute! Hrana potrivită care nu dăunează dinților noștri? Fructele proaspete, legumele si legume cu frunze verzi. Hrana naturală, carnea (ea are efecte nedorite în restul structurii noastre!), semințele, cerealele integrale, toate acestea nu pot fi comparate ca și efecte și reacții chimice la nivel de cavitate bucală, cu produsele rafinate, amintite mai sus. Să jucăm un joc, ce spuneți? Unul de conștientizare a tuturor celor scrise mai sus de mine… Să mușcăm dintr-un măr, oare cum se simt dinții noștri? Mare diferență între mușcătura dintr-un măr sau dintr-un corn preparat din făină alba, sau vreun produs extrem de rafinat și încărcat cu zahăr.

Este o mare diferență, dragii mei, iar dinții noștri sunt primii care simt asta! Încercați acest exercițiu și sunt convină că ceva, undeva, în fiecare dintre noi, va aduce un răspuns, o simțire, o certitudine a celor scrise mai sus. Mulțumesc, Bogdan! Mulțumesc pentru imboldul dat în a scrie aceste rânduri și ”Doamne ajută!” să ajungă această informație în conștiința cât mai multor oameni, spre îndreptarea de la obiceiurile greșite și spre o profilaxie a bolilor, simplu, prin dieta de zi cu zi! Sănătate și mereu alegeri conștiente în hrana voastră!

Dr. Lavinia Ceuță – Nutriționist

Poti afla mai multe AICI

www.dentaldesign.ro

Omul nu este echipat pentru a se hrani cu carne

Odata cu interesul crescut pentru alimentatia bazata pe fructe, legume si seminte, eliminand mancarea bazata pe produse de origine animala (carne, lapte, oua), mi-am pus si eu, la randul meu, intrebarea: Omul este ierbivor, omnivor sau carnivor? Unde este adevarul? Care este tipul de alimentatie ce se potriveste cel mai bine unui stil de viata sanatos, natural si fiziologic?

Interesul meu m-a dus cu observatiile in sfera in care activez: stomatologia, asa ca am inceput sa investighez domeniul pe care il cunosc cel mai bine. Cum spune un vechi proverb japonez: "Nenumarate sunt drumurile ce duc in varful muntelui Fuji, dar varful este unul singur", mi-am zis ca drumul pe care voi pleca eu spre a ajunge la adevar este prin observatiile si studiile facute in sfera mea de activitate profesionala.

sursa foto: www.egodevelopment.com

Prima intrebare (si primul raspuns) a venit destul de natural si usor. De fapt orice raspuns trebuie sa fie natural si usor de inteles, usor de demonstrat si fara a putea fi combatut. Astfel doar, poate fi considerat un adevar.

1 - De ce au oamenii canini? Toata lumea stie ca principalul rol al caninilor se poate observa foarte usor la animalele de prada, cu care isi prind, isi omoara prada si o sfarteca pentru a putea fi inghitita. Asadar intrebarea este: prezenta caninilor la oameni este indiciul dat de natura ca oamenii ar trebui sa manance animale, carne? Am inceput sa ma interesez de acest aspect si am observat ca in cazul animelelor carnivore caninii sunt foarte proeminenti, ascutiti si extrem de puternici, la omnivore la fel, la animalele vegetariene caninii sunt mai mici si nu la fel de puternici. Ei sunt folositi cel mult pentru aparare si nu pentru a sfarteca hrana. La om, caninii sunt mai puternici decat incisivii, dar mult mai slabi decat la un carnivor, nu sunt proeminenti, nu sunt ascutiti si nu indica in niciun fel ca omul ar folosi caninii pentru a manca animale. In plus, caninii nostrii sunt foarte folositori pentru a lua coaja jos de pe fructe sau legume. Incearca sa musti un mar, si vei vedea ca il vei musca folosind caninul. Incearca sa decojesti o portocala si o vei face cu caninul. Cand vorbesc cu pacientii mei si din observatiile facute de-a lungul timpului, am observat ca oamenii isi folosesc caninii in cu totul alt fel decat o fac carnivorele. In plus, caninii au aceasta forma la om pentru a putea proteja intregul grup de dinti, prin ghidajul canin.

2 - Sa vorbim despre incisivi! Aici e si mai simplu. La carnivori si omnivori incisivii sunt scurti si ascutiti, oarecum in forma conica sau de varf de lance. Ei folosesc incisivii pentru a indeparta bucatile de carne ramase pe oase si pentru a ridica anumite obiecte. La ierbivori si om sunt lati, cu o muchie, plati, in forma de lopata. Ei au rolul de a secera sau de a taia alimentele moi, care nu necesita efort. Ei nu sunt, prin forma lor, ideali pentru forte de tractiune, tocmai datorita formei lor plate. Nu vei putea trage de ceva cu ei, asa cum fac animalele carnifore cand trag carnea de pe os, sau cand un caine trage de capatul unei funii, cand se joaca. La o asemenea presiune incisivii nostri ar ceda. Stiu asta si sunt foarte atent la aceste aspect cand realizez, mai ales, fatete. Fatetele nu ar rezista la astfel de tractiuni specifice carnivorelor, si totusi, pacientii nu se intorc inapoi cu fatetele rupte, deci, nu isi supun dintii la forte pentru care nu sunt pregatiti.

3 - Molari, premolari... I-am pus in aceeasi categorie deoarece au aproximativ aceeasi functie - de masticatie. La carnivori acestia sunt ascutiti, cu cuspizi puternici cu o ocluzie puternica. Cuspizii (varfurile) se intrepatrund cu cei ai dintilor de pe arcada opusa, adanc, potrivit pentru alimentatia lor. La ierbivore si om acesti cuspizi sunt mai aplatizati, usor rotunjiti chiar, pentru a mesteca hrana inainte de a o inghiti.

Sa vorbim acum despre mestecat!

4 - Masticatia - La carnivore masticatia nu exista , ele sfarteca hrana si fie o inghit intreaga, fie inghit bucati mari din aceasta. Acesta este si motivul pentru care dintii in general au o forma ascutita, sunt puternici si se intrepatrund adanc. Observati un caine cum mananca. Noi stam la masa, mestecam si cainele nostru se uita la noi. Induplecati de privirea lui, ii aruncam si lui ceva, bucata pe care o inghite imediat. In cel mai bun caz o zdrobesc. La ierbivore si la oameni este necesara o masticatie prelungita pentru a procesa alimentele pentru care sunt pregatite a le manca. De fapt, oamenii pentru a fi capabili sa manance carne au invatat sa o fiarba si sa o pregateasca la foc, o taie si o prepara inainte de a ajunge in gura, tocmai pentru ca dintii si masticatia nu pot face ceea ce fac carnivorii cu carnea.

5 - Oasele, muschii si articulatiile - La carnivore, oasele sunt puternice pentru a permite inserarea unor muschi ce dau o muscatura puternica, unghiul maxilarelor este ascutit, in timp ce la ierbivore este mai mult un arc de cerc. Muschiul temporal, cel ce permite inchiderea mandibulei, este foarte puternic la carnivore, pentru a crea o muscatura puternica. La om, muschii dezvoltati sunt cei ce permit masticatia, nu muscatura. Deschiderea gurii la carnivore este larga, la ierbivore este mica, iar chiar daca despre unii oameni se zice ca au gura mare, aceasta este o remarca la figurat. Articulatiile ierbivorelor nu permit o deschidere larga, pentru ca legumele, plantele si fructele nu necesita o deschidere larga, in timp ce pentru a vana prada si a o ucide, este nevoie de muschi puternici pentru o muscatura puternica si de o gura mare (la propriu, de data asta).

6 - Saliva - Principala diferenta este ca saliva la om si la ierbivore are proprietatea de a initia procesul de digestie, prin enzimele pe care le contine, enzime care in saliva carnivorelor lipsesc. De fapt toate se leaga, pentru ca pentru orice exista o explicatie. De ce ar avea nevoie de enzime in saliva carnivorele din moment ce carnea nu poposeste in gura lor, ci doar o tranziteaza, fiind inghitita pe loc, fara masticatie? Stau sa ma gandesc... si nu imi vine in minte niciun exemplu de un animal ce mesteca, inainte de a inghiti, carnea, cu excepia omului. Oare natura ne-a creat asa diferit? Nu cred... poate noi ne-am invatat sa mestecam carne, carne ce inainte de a o introduce in gura o procesam, o fierbem, o taiem, o saram, o prajim, o combinam si o mancam...

Concluzie: Daca nu as fi vazut in viata mea un om, si m-as fi intrebat ce sa dau acestui animal (Om) sa manance, studiind restul mamiferelor ce traiesc pe aceasta planeta, din punctul meu de vedere, ca dentist, as hrani Omul cu plante si cu fructe. NU as da acestui Om de mancare carne. Din punct de vedere stomatologic, Omul nu este echipat pentru a se hrani cu carne.

Dr. Bogdan Fondrea - www.dentaldesign.ro